Veselă, independentă și… pufoasă. Așa se descrie Iulia Rad în trei cuvinte. Poate ai alege să te descrii într-un mod diferit, dar asta ne face unici. Încă din primele minute am remarcat în firea Iuliei un simț ascuțit al autoironiei. Râzând, îmi spune că se referă atât la fizicul ei, cât și la felul său unic de a interacționa cu oamenii.
Însă ea este mai mult decât atât. „Sunt extrovertită, îmi plac oamenii și îmi plac mai mult decât îmi place arta. Dar asta e modalitatea prin care mă exprim și sunt un idealist care iubește ideile. Arta plastică e modalitatea prin care scot în afară ceea ce interiorizez.”
Te întrebi cine este Iulia? Poate că nu ți-ai dat seama încă, dar e simplu: Iulia, omul, și Iulia, artistul, nu sunt două identități separate. Pentru ea, arta nu este un rol pe care îl joacă din când în când, ci o extensie firească a felului în care vede și trăiește lumea. Așa că, dacă vrei să o descoperi, trebuie să o privești în întregime și te invit să o cunoști mai bine în articolul acesta.
O copilărie plină de culoare și creativitate
De origine din Zalău, aceasta și-a descoperit înclinația spre desen încă din copilărie, însă nu a conștientizat pe deplin acest talent de la început – „probabil aveam vreo trei-patru ani și am prezentat un desen educatoarei. Știu că a fost o reacție foarte puternică din partea ei, probabil desenam neașteptat de bine pentru un copil așa de mic. Dar nu conștientizam, adică tot auzeam oameni în jurul meu care realizau că desenez bine și îmi spuneau că desenez bine.” Încurajată tot timpul de cei din jur, a continuat să facă ceva ce a rezultat mai apoi în artă.
Nu-mi aduc aminte prea bine ce făceam la 7 ani, probabil băteam mingea în spatele blocului sau mă jucam de-a baba oarba cu copiii din cartier, și deși îmi plăcea să desenez, nu m-am gândit niciodată să mă pun în fața unei oglinzi și să-mi fac un autoportret.
Ei bine, Iulia a gândit mai departe de atât. Îmi povestește cu zâmbetul pe buze și cu nostalgie cum, la cei 7 ani pe care îi avea atunci, a reușit să facă un autoportret pe care nu doar că l-a ținut minte, dar a fost și primul desen de care a fost ea mândră.
Conform Dex Online, arta este o activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific. Iulia, ca artist atipic, nu se ghidează după un șablon prestabilit, ci definește arta în felul ei. Începe cu un gând care surprinde esența muncii ei: omul primitiv, ieșind din peșteră, pornește la vânătoare pentru a-și asigura hrana. Brusc, apare un tigru care îl forțează să fugă, punându-l într-o luptă directă pentru supraviețuire.
În cele din urmă, printr-un joc al sorții, tigrul cade într-o prăpastie, iar pericolul dispare. În acel moment, omul, eliberat de frică și de nevoile imediate, își duce mâinile la nas și scoate sunete fără vreun scop anume – poate un joc, poate o descărcare de tensiune, poate un prim act artistic.
Asta înseamnă arta pentru Iulia: „lucrul care nu e necesar să-l faci, lucrul care îți aduce savoare, un fel de cireașă de pe tort pentru viață – asta e arta.” Deși nu este esențială pentru supraviețuire, ea consideră că arta este indispensabilă pentru echilibrul emoțional și mental al fiecăruia dintre noi.
Fiecare persoană are modul său a-și alimenta motivația când vine vorba de a lucra. Unii lucrează pe fundalul unui playlist, alții urmează o rutină strictă, iar unii preferă liniștea absolută. Dacă te întrebi unde se încadrează Iulia, ei bine, face parte din ultima categorie.
Deși muzica a contribuit fundamental în formarea ei, Iulia încearcă să o evite atunci când nu face muncă mecanică. Știm bine că o melodie se simte cel mai bine când începi să fredonezi și tu versurile, tocmai de aceea, ea preferă să-și asculte gândurile.
Dacă ascult muzică nu mă aud.
Drumul spre artă
Mama. O muză autentică pentru nenumărați artiști, “motorul” familiei, sprijinul și alinarea. Cea care ne împinge spre a fi o persoană mai bună, sau chiar artiști mai buni. Deși în familie nu poate spune că a furat talentul de la cineva anume, Iulia își aduce aminte că petrecea mult timp de calitate cu mama ei, iar astfel a preluat de la ea plăcerea de a desena.
Când mă lua seara, eu nu ziceam mama, spune o poveste, ziceam: mama desenează ceva.
„De cele mai multe ori desena chestii pe care noi le trăiam, ne desenea pe mine și pe frate-meu stând la geam, uitându-ne la copii cum se dau cu sania, în funcție de ce se întâmplă în viată și astfel mama îmi desena foarte mult.”
Cu o fire puternică și care face un pic pe dos de cum i se spune, nu s-a limitat la vorbele părinților care încercau să o convingă că nu este necesar să transforme acest hobby într-o carieră. I-a fost greu să pășească într-un domeniu necunoscut, dar nu s-a descurajat, mergând pe considerentul că, dacă face un lucru bun și bine, merită să-l facă toată viața.
De ce să mă duc într-un domeniu în care poate nu mă descurc la fel de bine? Cred că dacă ești bun în ceva, oamenii chiar o să observe și o să apară și succesul într-un fel sau altul. A fost dificil, nu a fost chiar bine, dar a fost prielnică toată opoziția asta.
Această opoziție cum o numește ea, a fost o lecție venită din partea părinților care au dorit să afle dacă își dorește cu adevărat și este dispusă să treacă peste cuvântul lor, în favoarea artei sau este doar un moft trecător provocat poate de “lenea” de a învăța la română sau matematică.
Chiar ajungi să omori o pasiune.
Arta este de cele mai multe ori percepută ca fiind ceva ce ar trebui să rămână la stadiul de hobby, nu ceva din care ai putea să-ți câștigi pâinea, deoarece repetiția plictisește. Iulia a simțit pe propria piele acest adevăr, când a început să lucreze în domeniu. A ajuns să deseneze zilnic, câte opt ore, iar încet-încet, pasiunea s-a transformat în rutină.
Desenul nu îi mai aducea împlinirea sufletească de odinioară și a ajuns chiar să-l urască. Timp de un an de zile a decis să ia o pauză și recunoaște că i-a prins bine. Cu timpul lucrurile au început să se așeze, iar desenul s-a întors treptat în viața ei, dar de data aceasta într-o manieră mai echilibrată.
Matematica sau arta? O alegere neașteptată în liceu
Poate plecăm cu premisa că trebuie să faci un liceu de arte, dacă vrei să urmezi un astfel de drum profesional, și că absolvirea unui profil real nu asigură pregătirea necesară. La sfârșit de clasa a 8-a, aflată în fața alegerii unui liceu, Iulia a optat pentru calea sigură.
Impulsionată de o competiție tacită între frați, dar și datorită abilitățile ei în această arie de studiu, a decis să urmeze un profil de matematică-informatică: „Consideram că cea mai bună decizie este să faci ceva din care se câștigă bine.”
Mi-am găsit într-un fel scăparea și scuza în fața părinților.
Schimbarea a venit în clasa a X-a, când a descoperit secția de grafică din cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, iar perspectiva ei asupra artei a început să se schimbe. A realizat că, în lumea contemporană, arta nu se limitează la formele tradiționale, ci se extinde tot mai mult în spațiul digital.
Aflând despre meserii precum graphic designer și despre cererea tot mai mare pentru astfel de profesii, a început să vadă un alt drum posibil pentru viitorul ei – unul care îmbina pasiunea pentru artă cu oportunitățile concrete din piața muncii.
„Nu îmi imaginam neapărat că o să mă duc și o să fiu artist de galerie, nu neapărat asta visam, ci să fie un domeniu, cumva conex cu informatica și ceea ce făceam, dar mai artistic.” Ulterior, a terminat și masterul în Bandă Desenată și Desen Animat.
Pregătirea pentru admitere a durat patru luni, din aprilie până în iulie. Alături de domnul Keresztes Jozsef, profesor la Liceul de Artă din Zalău unde, săptămână de săptămână, mergea câte 3-4 ore și desena – „a fost foarte fain și m-a inspirat super mult.” După această perioadă de pregătire intensă, a urmat admiterea, care a durat cinci zile.
Cea mai importantă probă a fost portretul: li s-a pus în față o persoană pe care au trebuit să o deseneze cât mai realist posibil. A trecut cu brio de această etapă eliminatorie. A doua probă a durat zece ore – împărțite în două zile – și a implicat realizarea unui alt portret. Iulia l-a catalogat ca fiind un desen bun. Ultimul hop a fost un interviu, unde și-a prezentat și mapa cu lucrări – „a fost impresionant. A fost un rezultat tare impresionant.”
Pe parcursul facultății, Iulia a început să exploreze în profunzime sfera digitală a artei. În primii doi ani, studenții desenează standard, după model, iar abia din a doua jumătate a anului II, li se oferă libertatea de a alege între direcția tradițională și cea digitală. „Tot timpul am ales digital, pentru că mi s-a părut mai ofertant.”
Dezamăgirea din prima lună de facultate și importanța comunității artistice
Nimănui nu îi este ușor, la 18 ani, să-și aleagă cariera sau direcția spre care vrea să se îndrepte, iar asta poate duce la dezamăgiri sau momente de incertitudine, în care vrei să renunți. Așa și Iulia, după prima lună de facultate, aflată în atelier, desenând, se uita în jurul ei și se întreba no asta îi? Pentru asta am așteptat atât? Am luat decizia bună? – întrebările tipice.
Se aștepta ca această perioadă să fie “iluminatoare”, să îi schimbe total modul de gândire. Credea că o să-și dea seama că ăsta e domeniul cel mai grozav pe care l-am așteptat toată viața și nu a fost… nu știu exact de ce. În ciuda acestor dezamăgiri, nu dă vina pe facultate sau pe sistem, ci a ajuns la concluzia că nu a fost complet pregătită mental pentru ce i-a stat înainte.
Din fericire, a avut parte de compania unor colegi grozavi, care au ajutat-o să crească foarte mult în acest domeniu competitiv. „Când mergeam la curs și la atelier îți arătai lucrarea colegilor și imediat îți puteau spune ce să faci mai bine.”
Spiritul competitiv era insuflat de profesori și, totuși, Iulia spune că, în primul an, studenții nu erau băgați în seamă de către profesori, „un fel de trebuie să te călești să treci armata.” Astfel, în următorii ani, când reușești să depășești această perioadă de acomodare, ajungi să nu prea mai vrei tu să bagi pe nimeni în seamă.
Un nou început
Cluj-Napoca. Experiențe noi. Oameni noi. Un început bulversant, care a venit cu multe la pachet pentru tânăra studentă ajunsă într-un oraș necunoscut. Deși nu era obișnuită cu aglomerația orașului și zgomotul care vine la pachet cu ea, nu s-a lăsat împiedicată de astfel de lucruri.
Anii de studenție i-a petrecut la cămin alături de colegii de facultate și își amintește cu bucurie de acea perioadă din viața ei, ba chiar s-ar întoarce oricând: „Nu aș avea nicio treaba. Să trăiesc în belșug și în sărăcie, cum zice Pavel.” Cu zâmbetul pe buze, își amintește de serile petrecute în bucătărie, gătind, povestind și mâncând împreună, momente care au transformat simpla relație de colegialitate, într-o adevărată comunitate.
Stilul artistic și influențele
De la desen în pastel și grafică digitală, până la bandă desenată, Iulia abordează o gamă largă de forme artistice. Dacă la doar 7 ani, după ce și-a desenat autoportretul în oglindă, și-a dat seama că are înclinație spre desen, abia la 17 ani, în clasa a XI-a, s-a convins că are talent. De obicei, pentru că îți crește mintea, de cele mai multe ori îți crește și abilitatea mâinii de a face ce gândește mintea.
Un moment de cotitură a fost cel în care părinții au pus-o la încercare. Timp de o oră a aranjat un decor, a costumat-o pe sora ei mai mică, Tania, și au urmat câteva poze de referință. Tania a rămas nemișcată timp de două ore, în timp ce Iulia a început să schițeze. Portretul se intitulează Sofia, adică înțelepciune.
Aceasta a fost prima ei lucrare în care nu a fost vorba doar despre tehnică, ci și despre un mesaj mai profund. A fost momentul în care părinții au înțeles că arta nu era doar un hobby pentru ea, decisiv în susținerea Iuliei spre o carieră artistică.
Un alt reper care i-a zidit încrederea în abilitățile ei a fost Patul lui Procust, creație pentru care a avut-o model tot pe Tania. Unde se află această lucrare acum rămâne un mister, deoarece, odată ajunsă la facultate, a dispărut.
De la portrete la simbolism: arta ca introspecție
Alte două lucrări care au fost o provocare pentru ea sunt chiar un diptic – întrebare și răspuns. Provocare a numit-o chiar Iulia – „eu nu-s pictor, nu pictez și atunci o fost o altă provocare să văd dacă sunt unde trebuie și știu ce fac.”
Cele două lucrări au fost expuse la expoziția “Necunoscut cunoscut” organizată de Atelier Plus. În vara anului 2024, atunci când expoziția a ajuns și în Cluj, am avut deosebita plăcere și onoare să iau parte la vernisaj și să văd în persoană atât cele două picturi ale Iuliei, cât și multe alte lucrări inspirate din universul lui C.S. Lewis.
La vernisaj, am privit în jur și am observat reacțiile oamenilor – admirau lucrările, comentau despre cât de profundă era o pictură sau cât de expresivă era o sculptură. M-am gândit la vizitele mele anterioare la muzee, unde, deși apreciam frumusețea unor lucrări, nu întotdeauna simțeam o conexiune reală cu ele. Poate nu eram în starea potrivită sau poate, pur și simplu, nu îmi transmiteau nimic dincolo de „ce flori frumoase” sau „ce tehnică interesantă.”
De data aceasta, însă, am rămas impresionată. Lucrările Iuliei mi-au captat atenția în mod special și nu spun asta doar pentru că o cunosc. Aceste lucrări erau inspirate din Narnia, și deși nu știam prea multe despre acest univers fantastic, imaginile au reușit să îmi transmită ceva dincolo de referințele literare. Când am intrat în muzeu, am fost provocată să ghicesc care sunt lucrările Iuliei, iar când am ajuns la ele, am simțit imediat că aveau ceva aparte.
La vernisaj, am avut ocazia să aflu adevărata poveste din spatele picturilor – contrastul dintre omul vechi și omul nou, transformat. Cu ocazia interviului am putut să împărtășesc cu Iulia impresiile mele de atunci. S-a bucurat să audă un feedback pozitiv și mi-a mărturisit că principala ei dorință este ca arta ei „să fie una accesibilă, iar dacă nu e accesibilă, atunci să fac ceva ca să educ oameni în direcția asta.”
Asta îmi doresc cel mai mult, să fie arta mea relevantă în ideea în care oamenii nu dau din cap și zic n-am înțeles nimic și eu să zic “păi nu sunteți voi destul de educați” ci să pot să spun ce e acolo dacă e nevoie.
Pentru a întregi povestea celor două lucrări expuse, atașată lângă ele a fost o plăcuța de lemn care, odată scanată, te trimite pe Spotify, la piesa Eustace Scrubb, de Sarah Sparks.
Un alt aspect care poate pare banal la o primă privire, dar care m-a impresionat au fost ramele. Acestea au fost realizate manual de Iulia și Ștefan, logodnicul ei.
Le-am făcut singuri, am luat lemn de la Hornbach, n-am avut circular să tăiem, le-am tăiat cu firezul, le-am lipit. A fost foarte fain și sunt niște rame bune, am zis că mai facem.
Lucrările care i-au definit parcursul artistic
La Iași, există anual o conferință cu tematică C.S. Lewis, care reunește cercetători și scriitori pasionați de universul lui. Proiectul C.S. Lewis a prins contur cu puțin timp înainte ca Iulia să devină membră Atelier Plus. Inițiat de Jerry Root, specialist în scrierile lui Lewis, proiectul a provocat artiștii să exploreze această temă.
Organizatoarea evenimentului de la Iași, Denise Vasiliu a invitat grupul Atelier Plus și le-a propus să transforme conferința într-o experiență artistică, printr-o expoziție inspirată de scrierile celebrului autor. Așa a luat naștere această expoziție, care a ajuns și în Brașov, Oradea și ulterior Cluj-Napoca. La Cluj, fiind acasă, au fost expuse și lucrări noi.
Pentru Iași, Iulia a realizat „Plângeri” și „Izvor interior”, două creații remarcabile în pastel, tehnică emblematică pentru stilul său artistic. Totuși, procesul nu a fost lipsit de provocări. Dimensiunile inițiale nu s-au potrivit, iar hârtia, mai fragilă decât pânza, a impus constrângeri tehnice. Înrămarea s-a dovedit complicată, iar rezultatul final nu a fost cel dorit.
Nemulțumită de forma finală, a decis că lucrarea nu merită compromisuri și atunci a decis să o refacă în ideea originală. Dacă nu ar fi luat această decizie, nu ar fi putut să îi dea răspunsul printr-o altă lucrare.
„Izvor interior” (Inner Spring), cea de-a doua lucrare a Iuliei, reprezintă un autoportret. Pentru Iulia, autoportretul apare aproape involuntar în lucrările sale. Fiind atât de familiarizată cu propriile trăsături, îi este dificil să creeze un personaj care să nu semene cu ea, decât dacă își propune acest lucru în mod intenționat.
Să ne întoarcem în Universul Narnia… copiii intră în tărâmul magic printr-un dulap și se îmbracă în haine de blană, care îi protejează de frigul iernii, simbol al răului. Inspirată de această idee, Iulia și-a pus o întrebare: „Cum ar fi să porți mereu o haină de blană care să te protejeze în permanență?”
Pentru că părul ei este un element distinctiv, după care toată lumea o recunoaște, Iulia și-a imaginat această protecție ca pe o prelungire a propriei persoane. Din personajul reprezentat în tablou răsar flori, ca metaforă a primăverii care izvorăște din interior. Titlul, inspirat din expresia inner spring, care creează un joc de cuvinte ce sugerează atât renașterea interioară, cât și forța care vine din sine.
Comunitatea artistică și impactul ei
Unul din principalele proiecte în care Iulia se implică este Atelier Plus: un grup de artiști, înființat de sculptor Liviu Mocan, în anul 1996 și pornit cu un grup de prieteni, unde, în fiecare joi artiștii se reunesc pentru a discuta și a împărtăși progresul lor – „E nevoie de așa ceva, dai feedback vezi ce s-a mai lucrat.” Ocazional, organizează expoziții, evenimente și tabere de creație.
Iulia a ajuns în Atelier Plus într-un mod aproape providențial, cum spune ea. Înainte să se stabilească în Cluj, urmărise interviuri și evenimente cu câțiva membri ai grupului, cum ar fi Liviu Mocan și Iurie Cojocaru, și știa că există o comunitate de artiști creștini care promovează arta atât în biserică, cât și în afara acesteia.
Își dorea mult să facă parte din acest cerc, dar întâlnirea cu ei nu s-a întâmplat imediat. Totul s-a schimbat în anul 2022, într-o zi friguroasă de ianuarie, când, mergând pe stradă, privirea i-a fost atrasă de sculptura „Arcul limbii”. Lângă ea, ca un semn al destinului, era Liviu Mocan. După o discuție scurtă și spontană, Iulia a avut un presentiment și i-a spus fratelui ei că, într-o zi, va ajunge să fie prietenă cu Liviu și o să discute despre artă.
Aproape două săptămâni mai târziu, a avut loc un eveniment la Biserica Iris, o primă expoziție pe tema creației. A participat și ea ca simplu privitor, iar la final a avut ocazia să discute, din nou, cu Liviu și alți artiști. Întrebată dacă este și ea artistă, Iulia le-a spus că este studentă la grafică, iar el a invitat-o în grupul Atelier Plus.
Întâlnirea Iuliei cu mentorul pe care îl aștepta de mult timp a avut loc acum doi ani, în prima ei tabără de creație. Titi Mereu, cum îi spun cei apropiați, nu se consideră artist, ci meșteșugar – „el zice că e meșteșugar, nu artist. Din punctul meu de vedere e cam… cel mai mare artist cu care eu interacționez. E foarte bun.” Printre altele, Titi organizează ateliere pentru copii între 9 și 12 ani.
Consideră că această vârstă este crucială pentru a le transmite skilluri și principii sănătoase, înainte ca adolescența să aducă provocările specifice vârstei. În fiecare vineri și sâmbătă, ține două ateliere, cu câte 6 copii fiecare. „Este o muncă faină și, de la el, am învățat o mulțime de lucruri. Sunt unul din ucenicii lui.” Iulia nu doar că îl ajută, ci învăța cum să îi învețe și ea pe alții.
Provocările și lecțiile învățate
Deși are un ideal și multe lucruri pe care ar vrea să le facă în timpul liber, Iulia mărturisește că nu îi reușesc mereu. Majoritatea timpul și-l petrece odihnindu-se sau mergând la evenimente culturale – destul de boemă viață.
La început am spus că Iulia persoana și Iulia artista sunt aceeași persoană. Oare ce face cu timpul când nu creează? Consideră momentele în care nu face propriu-zis artă, prielnice pentru a-i aduce inspirație. Pentru ea nu există noțiunea de timp pierdut. „Problema mea e că mi-aș dori să stau mai mult să lucrez decât să fac altceva și nu tot timpul ajung să lucrez focusată bine pe un proiect, pentru că am prea multe și atunci e mai dificil.”
Cumva îmi place să iau tot ce vine și să nu mă limitez.
Această flexibilitate s-a remarcat în elaborarea unuia dintre proiectele din cadrul masterului la UAD. Cu o noapte înainte de predare, a creat o bandă desenată despre… cum a creat o bandă desenată într-o singură noapte.
Capacitatea de a se adapta rapid și de a găsi soluții creative pe ultima sută de metri îi reflectă dinamismul artistic. Iulia este într-o continuă schimbare: „în momentul în care ating standardul poate aș tinde să mă plictisesc și să vreau să schimb din nou.”
Iulia și-a deschis un cont separat de ilustrații pe Instagram, din nevoia de a-și organiza mai bine lucrările. Multe dintre acestea își au rădăcinile în facultate, unde a fost provocată să creeze povești personale, avându-se pe sine drept personaj recurent. A adunat o colecție de benzi desenate, dintre care multe stau închise în dulap.
Cariera de după facultate
Anul final de facultate aduce, vine cu entuziasm, dar și cu nesiguranța viitorului. Gândul la un loc de muncă stabil și la direcția profesională potrivită poate fi copleșitor, mai ales într-un domeniu creativ. Iulia a încercat să nu-și limiteze opțiunile și să profite de orice oportunitate ivită, în ciuda fricii de necunoscut și a posibilităților reduse de a-și găsi un job stabil.
Pe timpul facultății nu a avut un plan clar pentru viitor și și-a păstrat opțiunile deschise – „făceam de toate ca nu cumva să-mi limitez posibilitățile.” Temerea legată de găsirea unui job stabil în Cluj s-a risipit când a primit o oportunitate neașteptată. Astfel, a ajuns să fie artist de concept pentru un joc video – inițiat de un necunoscut din orașul natal.
Chiar dacă acest proiect este la început, nu înseamnă că nu este și solicitant. După multe luni de lucru intens a urmat o pauză de aproximativ un an, care a venit la momentul potrivit, permițându-i Iuliei să se recalibreze. A revenit cu o nouă mentalitate:
Încerc când văd că din nou nu mai îmi place, să mă gândesc: stai un pic cum poți să faci să-ți placă proiectul ăsta, să-l simți că ți-e drag?
Burnout-ul în lumea artistică
În ultima vreme, tot mai mulți tineri se confruntă cu burnout-ul, încercând să facă față unui ritm de lucru intens, deadline-urilor strânse și așteptărilor ridicate. Împărțirea între proiecte, studii și alte responsabilități poate duce la epuizare fizică și mentală, afectând atât creativitatea, cât și motivația. Iulia a întâmpinat și ea astfel de probleme, însă, treptat, a găsit metode prin care să-și gestioneze mai bine timpul și să evite suprasolicitarea.
De asemenea, pentru a preveni epuizarea, își ia pauze regulate, schimbă mediul prin ieșiri sau mergând acasă. Probabil una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-a învățat a fost să ceară ajutor. Deși nu îi este ușor să spună „nu”, încearcă să-și stabilească mai bine limitele și să gestioneze mai eficient volumul de muncă.
A fost important să învăț să cer ajutor. Înainte făceam totul singură, unele chiar nu erau atât de esențiale, dar trebuie neapărat făcute și pot să fie făcute de altcineva pentru tine.
Pentru Iulia, sprijinul celor apropiați a fost esențial în această perioadă. Printre persoanele care i-au fost alături mereu și care au ajutat-o să-și găsească mereu echilibrul și motivația se numără și Ștef – nici n-am știut că am nevoie de așa ceva până nu a apărut și chiar e aur, orice stres nu mai e la fel de mare. Nici în procesul creativ și de brainstorming acesta nu stă departe, ci din contră, o ajută să păstreze doar ideile bune.
Interconectarea cu ceilalți este o sursă constantă de încredere și inspirație, esențială pentru parcursul său profesional și personal. Pe lângă Ștefan, un alt sprijin important pentru Iulia a fost și este Titi, ale cărui cunoștințe și experiență i-au fost de mare ajutor. Ori de câte ori se confruntă cu o dilemă artistică, știe că poate apela la el. De-a lungul timpului, a avut alături profesori și mentori, fiecare jucând un rol fundamental în evoluția sa.
Chiar am crescut mult prin oameni.
Ce urmează pentru Iulia
Când vine vorba de viitor, Iulia ia în considerare dezvoltarea unei serii inspirate de una dintre cele mai personale și apreciate lucrări ale sale, Eva. Realizată în 2023, această lucrare reprezintă un moment important în evoluția sa artistică și personală, marcând împăcarea cu propria feminitate și înțelegerea acesteia ca fiind o binecuvântare.
Îmi era greu să îmbrățișez ideea asta că sunt fată, feminitatea era greu un pic de îmbrățișat, faptul că ești mai firav, mai gingaș…
Pictura explorează stigmatul asociat figurii biblice a Evei și, implicit, percepțiile legate de feminitate. Prin această lucrare, Iulia a început un proces de acceptare, iar pe viitor își propune să aprofundeze această temă. Undeva, în viitorul îndepărtat, își imaginează o întreagă expoziție dedicată feminității în toate aspectele sale.
Mă gândesc poate când o să mă apropiu de ideea de a deveni mamă, să fac o întreagă expoziție cu seria Eva, ce înseamnă feminitatea în toate aspectele incluzând asta.
Iulia își dorește ca oamenii să știe că este deschisă colaborărilor de orice fel – și dacă nu am mai făcut, îmi place.
La sfârșitul verii, Iulia se pregătește de pentru o etapă importantă în cariera ei. O artistă de renume, care o cunoaște bine pe Iulia, i-a propus să organizeze prima sa expoziție personală, ce va avea loc între 26 august și 7 septembrie la Turnul Croitorilor, din Cluj Napoca.
Detaliile încă se conturează, însă Iulia mi-a dezvăluit că expoziția va fi una profund personală, incluzând atât lucrări mai vechi, cât și creații noi, cu un concept care să inspire creativitatea și pasiunea pentru artă.
Nu pot să zic exact încă ce o să fie, ce aștept, dar știu că va fi foarte personal. Asta îmi doresc, să fac lucrări noi, să gândesc un concept și să fie de folos și pentru mine și pentru alții, încurajator spre creativitate și spre domeniul artistic.
Gânduri de final și sfaturi pentru tinerii artiști
Un aspect pe care Iulia l-a menționat frecvent este importanța comunității și a oamenilor, în parcursul unui artist. Ea consideră că a avea alături oameni care împărtășesc aceeași pasiune este esențială pentru dezvoltare, atât profesională, cât și personală. „Cred că o chestie care lipsește mult e să ai o comunitate, să ai oameni care cumva fac același lucru,” spune Iulia.
Este de acord că poate fi dificil să găsești un mediu artistic lipsit de competiție acerbă și în care să nu ți se bage bețe-n roate, dar experiența i-a demonstrat că, indiferent de rivalități, cel mai mult ai de învățat de la ceilalți.
Sfatul ei pentru artiștii la început de drum sau pentru cei care își doresc să exploreze arta ca hobby este să își caute un cerc de oameni care practică același domeniu și să fie deschiși la perspective diferite.
Cred că trebuie să te înconjori cu oameni care fac același lucru și îl fac mai bine. Și chiar dacă nu consideri că îl fac mai bine, dar îl fac dintr-un alt punct de vedere.
Iulia este o artistă care își găsește inspirația în oameni, în comunitate și în propriile experiențe, transformându-le în lucrări autentice și personale. Notează-ți în calendar perioada 26 august – 7 septembrie și nu rata ocazia să descoperi universul ei artistic!
Pentru mai multe detalii, o puteți găsi aici.
Imagine de copertă: Arhiva personală a Iuliei Rad