Crescută în spiritul artei, între acordurile de vioară ale tatălui ei și eleganța controlată a dansului sportiv, Kiki Bratu a făcut din fiecare etapă a vieții ei un pas decisiv spre a-și atinge visul. Pornită din Oradea cu un bagaj plin de speranță, Kiki a ajuns la București, unde, în prezent, studiază la Conservator și muncește asiduu pentru a-și construi o carieră în domeniul mult iubit.
Dar cine este, cu adevărat, Kiki Bratu? Ce o inspiră, cum își găsește vocea artistică într-o industrie competitivă și cum menține flacăra creativă aprinsă? Te invit să descoperim împreună povestea unei tinere care demonstrează că disciplina și perseverența sunt cheia succesului.
Rădăcinile artistice: Cum a început totul
Cu un zâmbet cald și o energie contagioasă, Kiki ne vorbește despre ea, de parcă nu are lumea la picioare, de parcă nu ar fi un exemplu strălucitor de succes pe care toți cei care au șansa să îl cunoască, îl admiră.
Am cunoscut-o pe Kiki în toamna lui 2020. Asociația de voluntariat din care fac parte organizase festivalul anual pentru tineri, în Parcul 1 Decembrie din Oradea. Cu un line-up prestabilit, ne pregăteam pentru ora de începere a concertului. La un moment dat, o tânără firavă a venit către grupul nostru de voluntari și ne-a întrebat: „Pot să vă cânt o piesă? Sunt în concursul Vodafone Hit Play și m-ar ajuta mult.” Am invitat-o pe scenă cu bucurie. De atunci, nu am mai vorbit, însă i-am urmărit evoluția și, patru ani mai târziu, mă bucur să văd cât de mult a crescut.
Kiki s-a născut și a crescut în Oradea, a fost mereu aproape de muzică și a învățat devreme ce înseamnă disciplina. Cânta de mică, însă nu cu vocea. Tatăl ei, fiind profesor de vioară, a introdus-o în arta instrumentalismului de când era copil și astfel, i-a clădit primii pași către cariera de artist.
Mi-am propus să dau din coate până ajung unde mi-am propus.
Deși inițial a început cu vioara, nu s-a regăsit în acest instrument, deoarece simțea că nu îi oferă libertatea creativă de care avea nevoie. Momentul definitoriu în parcursul său a fost în clasa a IV-a, la ora de teorie muzicală. „Am început să cânt o piesă din Frozen. Cred că atunci a fost prima oară când am cântat cu vocea în fața oamenilor care nu îmi erau familie.” Le-a spus părinților că își dorește să o ia pe alt drum artistic și la scurt timp după, în clasa a VI-a, a început orele de canto.
De la transformarea provocărilor în oportunități, la împărțirea scenei cu Alina Eremia și Theo Rose
Sprijinită de părinți și ghidată de inspirația unor artiști remarcabili, atât români, cât și internaționali, Kiki și-a transformat dragostea pentru artă într-o căutare permanentă de autodepășire și autenticitate. Principalele repere din viața ei sunt două artiste bine cunoscute pe scena muzicală românească care i-au devenit prietene. Alina Eremia i-a fost mereu sursă de inspirație, încă de la începuturi. Theo Rose a apărut neașteptat în viața ei, dar a avut un impact extraordinar, atât pe plan profesional, cât și personal. Kiki își amintește cu emoție de concertul Alinei de la Hard Rock Cafe, de luna trecută, când a urcat pe scenă și au cântat o piesă împreună:
A crescut sufletul în mine când a venit invitația din partea ei.
Pentru Kiki, anii petrecuți printre antrenamente, concursuri de dans sportiv și repetiții de vioară au fost fundamentali în formarea ei ca artist. Aceste experiențe i-au cultivat disciplina și perseverența, i-au modelat prezența scenică și au învățat-o cum să-și gestioneze emoțiile. Fiecare oră de studiu, fiecare prestație și fiecare competiție au pregătit-o pentru a face față marii scene, căreia nu îi mai este deloc străină.
Nu am un ritual anume. Fac vocalizele, ajung acolo, îmi spun rugăciunea și am urcat pe scenă.
Pregătirea pentru un concert nu înseamnă doar vocalize și o hidratare atentă – deși acestea fac parte din rutina oricărui solist – ci mai ales o stare de spirit. Ea nu urmează un ritual strict înainte de a urca pe scenă, dar se concentrează pe a fi prezentă în moment și pe a se conecta cu publicul.
Kiki ne vorbește deschis și sincer despre provocările întâmpinate de-a lungul timpului și le descrie ca fiind mai degrabă copilării manifestate prin cuvinte „aruncate” sau invidii. Deși prin natura social media, știe că este inevitabil expusă răutăților, criticilor neconstructive sau a fenomenului de hate, ea speră, totuși, ca interacțiunile dintre ea și comunitatea solidă de urmăritori pe care și-a construit-o în ultimii ani să rămână pozitive.
Un lucru care ne-a impresionat la Kiki este modul în care se raportează la aceste provocări: nu se concentrează asupra obstacolelor, ci mai degrabă pe modul în care le poate depăși. Cu toate acestea, nu își asumă în întregime meritul. Recunoaște că sursa gândirii sale pozitive și sănătoase se datorează familiei și grupului de prieteni, alături de care își petrece cea mai mare parte a timpului, de când s-a mutat la București.
Facultatea și găsirea stabilității în ritmul alert al capitalei
Kiki este studentă în anul I la FCMPM, Universitatea Națională de Muzică din București sau, uzual cunoscută drept Conservator. Mutare în capitală a reprezentat o schimbare semnificativă de la ritmul cu care era obișnuită acasă, în Oradea.
De când m-am mutat la București, nu știu să fi fost vreo zi obișnuită. E mult haos.
Cu toate acestea, spune că începerea facultății i-a oferit o oarecare stabilitate și a reușit în primele luni de studiu să își organizeze programul de zi cu zi. Dimineața ei începe cu activități matinale și savurarea cafelei în timp ce lecturează pentru cursuri. Urmează orele la Conservator, care uneori se prelungesc până seara. În cele câteva ore rămase, își dedică timpul proiectelor muzicale: sesiuni în studio, creare de conținut pentru social media sau orice alte activități „care să mă ajute pe mine, de fapt, să progresez în parcursul meu muzical.”
Kiki este exact aceeași persoană și din punct de vedere profesional și din punct de vedere personal.
Așa cum ne mărturisește și ea, viața ei este profund ancorată în muzică. Chiar și în zilele în care caută liniște, momentul de respiro pentru ea se traduce în ieșiri cu prietenii, întâlniri care îi hrănesc în continuare creativitatea. „Majoritatea prietenilor mei sunt din același domeniu cu mine și pot să spun că împărtășesc cu ei aceeași pasiune.” Îi place armonia dintre viața ei profesională și cea personală și nu regretă nicio ieșire la karaoke, cântare sau improvizație spontană.
Totuși, apreciază și momentele mai liniștite, când se adună cu cei apropiați pentru discuții relaxate sau ieșiri simple, fără un plan anume. Acest echilibru natural între pasiune și relaxare îi oferă energia de care are nevoie pentru ritmul alert al vieții sale.
Motivația alegerii jazz-ului în detrimentul muzicii pop
Alegerea de a studia jazz și nu pop la facultate a fost ghidată de versatilitatea pe care acest stil i-o pune la dispoziție și dorința de a explora noi perspective artistice: „Ca și gen muzical, am ratat doar heavy metal-ul. În rest, le-am testat pe toate în viața asta: canto clasic, muzică ușoară, manele, muzică de petrecere, lăutărie, tot ce se cere!”
Pe lângă partea teoretică, care este fundamental diferită față de cea a muzicii pop, această arie de studiu se distinge prin partea practică.
Avem de gândit improvizații, cântăm în ansamblu cu instrumente și învățăm și partea de comunicare între membrii ansamblului.
Kiki ne explică cum aceste exerciții de improvizație îi permit să își „deschidă creierul” și să devină mai flexibilă, adaptabilă și să gândească mai rapid în contexte muzicale variate: „Îmi oferă o gamă mai variată de note, din care pot să aleg, să îmi gândesc mai bine improvizațiile și să schimb linii melodice.”
Jazz-ul este adesea greșit înțeles, fiind perceput de majoritate ca fiind doar un gen „de nișă”, destinat exclusiv cunoscătorilor. În realitate, așa cum ne-a confirmat și Kiki, jazz-ul implică un nivel ridicat de tehnică, disciplină și comunicare între artiști, fiecare notă purtând în spate o combinație de teorie și libertate creativă.
Despărțirea de concursuri și festivaluri, pentru marile scene
Revenind la artistele care îi sunt inspirație, Kiki se uită înapoi cu recunoștință și le mulțumește pentru felul în care i-au modelat parcursul artistic. Întâlnirea cu Theo Rose rămâne un moment de referință pentru ea. Conexiunea lor a început în mediul online, unde au schimbat mesaje timp de un an de zile, până când Theo i-a propus să i se alăture la o repetiție în studio. Cu emoție în glas, Kiki ne povestește despre acea zi specială când i-a cântat live pentru prima dată, un moment care i-a oferit mai mult decât validare – i-a insuflat curaj și încredere în sine. Așa s-a declanșat o schimbare majoră în percepția ei față de sine, la fel ca în acea zi din clasa a patra, când a cântat în fața colegilor de clasă și a simțit pentru prima oară bucuria de a-și împărtăși talentul. Theo a ajutat-o să-și găsească dezinvoltura pe scenă și să-și privească drumul artistic cu mai multă siguranță în abilitățile sale.
Așa a ajuns să susțină un moment plin de emoții, dar pe care a reușit să le controleze, pe scena Hard Rock Cafe, alături de Alina Eremia, să cânte la Forza ZU, alături de Andrei Bănuță și să presteze în backing-ul lui Eneli la Radio ZU. Prin toate acestea și-a demonstrat ei însăși că este pregătită să strălucească în lumina reflectoarelor și să transforme inspirația primită de la modelele sale în propria ei poveste de succes.
Am fost curioase să aflăm dacă o atinge nostalgia vremurilor de demult, pe când colinda din concurs în festival. Kiki admite că deși experiențele respective au format-o ca artist, oferindu-i o rampă de lansare și deschidere către diverse conexiuni profesionale, acum preferă concertele.
Vă dați seama că acum eu țintesc spre concertele mari.
Nu se mai regăsește în sistemul competițional pentru că, spune ea, „la concursuri se face un clasament al artiștilor, care este destul de greu de făcut, pentru că fiecare este diferit și fiecare vine cu amprenta și cu aportul personal”. Râvnește libertatea și energia pe care i le oferă scena și își hrănește creativitatea astfel. Își propune să fie cât mai autentică și sinceră posibil, pentru a putea construi o legătură reală cu publicul său. considerând că fiecare spectacol live este o oportunitate de a-și exprima autenticitatea și de a construi o legătură reală cu publicul. Kiki visează acum la evenimente de amploare, continuând să-și urmeze inspirațiile și să-și dezvolte identitatea artistică.
Formula succesului și provocările creației
De la începutul acestui an, Kiki petrece tot mai mult timp în studio, și nu doar pentru a exersa, ci și pentru a compune. Încet-încet, își face trecerea de la interpretare la compoziție și ne mărturisește că întreg procesul reprezintă o provocare pentru ea. Blocajele creative și găsirea vocii sale artistice sunt principalele probleme cu care se confruntă, însă reușește să le depășească prin exercițiu constant. „De fapt e vorba de modul cum percepe creierul tău tot procesul de a face o piesă. Trebuie să petrec cât mai mult timp în studio, ca să acumulez experiență și să pot crea piese în care cred cu adevărat”.
Kiki crede cu tărie că un artist nu este doar un interpret, ci și un mesager. Pentru ea, valoarea unei piese nu constă în potențialul de a deveni un hit, ci în capacitatea de a transmite un mesaj autentic, fie el pozitiv sau negativ, dar să fie un mesaj în care publicul să se regăsească: „E important să scriem pentru a transmite ceva care să creeze o legătură reală între artist și public.”
Printre dificultățile inerente oricărui proces creativ, se remarcă unul dintre cele mai frumoase și răscumpărătoare momente: nașterea unei idei. Kiki privește această etapă ca fiind esența creației și sursa ei de motivație.
Cea mai mișto parte mi se pare momentul în care vine ideea și zici: Mamă, ce mișto e asta! Toți oamenii din sesiunea respectivă se entuziasmează. E un sentiment foarte mișto, entuziasmul ala din studio că… mamă, e mișto!
Venind vorba de exercițiul și dedicația pe care o implică un astfel de procedeu, am ridicat clasica întrebare: oare trebuie să ai talent înnăscut pentru a face muzică sau este ceva ce poate fi dobândit prin învățare? În opinia lui Kiki, fiecare dintre noi se naște cu o înclinație către un anumit domeniu și ține de noi să ne recunoaștem propriile abilități. Urmează munca și pasiunea necondiționată, care transformă baza în reușită.
Succesul e 10 % talent și 90 % muncă.
Proiecte în lucru, vise mari și sfaturi pentru cei care aspiră la o carieră artistică
Kiki are în față o perioadă plină de realizări, cu care încă nu se poate mândri public, dar așteaptă cu nerăbdare să împărtășească bucuria ei publicului. Recent, a distribuit pe contul ei de TikTok un fragment dintr-o piesă compusă de ea, pe care își dorește să o lanseze oficial în viitorul apropiat. În paralel, lucrează în studio și este implicată în diverse proiecte prin care speră ea, oamenii o vor cunoaște mai bine.
Visează la colaborări internaționale cu artiști precum Jessie J sau Jacob Collier, însă până acolo, i-ar face mare plăcere să compună și să cânte alături de mai mulți artiști cunoscuți la noi în țară. Ca și voci feminine le-a menționat pe Delia, Misha Miller, Andia, Irina Rimes și Mira, iar ca și voci masculine pe Andrei Bănuță, Cabron și Emilian.
Pe cei care visează la o carieră în muzică, Kiki îi îndeamnă să aibă curaj: „Este cel mai important sfat pe care pot să îl dau.” Consideră esențial să rămâi consecvent pe drumul tău și să îți păstrezi încrederea, indiferent de ceea ce spun cei din jur.
Să muncească în permanență și dacă la un moment dat deviază de la drum, să își pună niște semne de întrebare și să găsească soluții.
Astfel, Kiki este dovada fie că visurile pot deveni realitate atunci când talentul întâlnește perseverența. Iată universul unei artiste care are lumea la picioare.
Au fost Alessia Borăscu și Sara Simionescu în conversație cu Kiki Bratu.
Imagine de copertă: Radio ZU