Acum când autenticitatea e tot mai des eclipsată de tendințe și algoritmi, Paul rămâne un exemplu rar de artist care își construiește drumul cu răbdare, căutând nu succesul rapid, ci o legătură reală cu cei care îl ascultă.
Povestea lui începe cu o chitară acustică și versuri așternute în liniște. Se descrie ca fiind „muncitor și leneș în același timp”, dar poate cel mai bine îl definește cuvântul „simplu”. De la festivalurile de folk din liceu până la producția integrală a unui EP care împletește întunericul cu speranța, parcursul lui Paul e marcat de efort constant și o maturizare artistică imposibil de trecut cu vederea.
Întâlnirea cu muzica
Paul nu cunoaște o perioadă din viața lui în care să nu fi fost înconjurat de muzică. Încă de mic, chiar dinainte să se nască, a participat alături de părinții lui la concerte și multe festivaluri. Prin urmare, nu știe exact dacă el a fost cel care și-a descoperit pasiunea pentru muzică sau dacă, mai degrabă, muzica l-a descoperit pe el.
Prima întâlnire adevărată cu muzica a avut loc în clasa a VI-a, când a pus pentru prima dată mâna pe un instrument, mai exact o chitară acustică. De atunci, nu s-a mai uitat înapoi. Cu timpul, a început să scrie și versuri care să acompanieze acordurile de chitară. Spune că nu a avut niciodată răgazul să studieze și alte instrumente, dar și-a dedicat timpul perfecționării versurilor și tehnicii la chitară.
Recent, a început să experimenteze cu producția și orchestrarea melodiilor, ajungând să compună singur, de la 0, toate melodiile de pe ultimul său album, “Noduri”.
Mult timp, muzica a fost doar un hobby pentru el, dar a simțit întotdeauna că va ocupa un loc aparte în viața lui. În urmă cu trei ani de zile, a decis să își canalizeze resursele spre construirea unei cariere muzicale, iar studiile în marketing s-au dovedit utile în promovarea proiectului.
Începutul proiectului
Punctul de pornire al proiectului a fost momentul în care Paul a decis că muzica lui merită împărtășită cu alții. În liceu, acesta a început să participe la festivaluri de muzică folk, doar el și chitara acustică. În cadrul acestor festivaluri a întâlnit mulți tineri talentați, pasionați de compoziție muzicală, care au devenit pentru el atât o sursă de inspirație, cât și un impuls să își perfecționeze propriul skill.
A urmat etapa în care a început lucrul la primul său album, Culorile tale – un material folk/indie care a prins contur în decursul a patru ani de zile. A compus undeva la 60 de melodii, dintre care a selectat opt pentru materialul final.
Fiind scris pe o perioadă atât de lungă, la final a realizat că nu mai rezonează cu stilul acestora și a ajuns ca în momentul în care a lansat albumul în Iași, să cânte doar trei dintre cele opt melodii. A decis să nu-l lanseze oficial atunci, dar îi place gândul că, într-o zi, ar putea să-l scoată din sertar și să-l împărtășească spontan, ca o surpriză pentru cei care i-au rămas aproape.
Nu e un album de care nu sunt mândru, dar în momentul de față nu se aliniază cu ce facem.
După această experiență, a decis să dea un picior în spate și să regândească strategia și să planifice mai serios ce avea de gând să facă iar mai apoi să revină cu un proiect mult mai bine definit. Așadar, a început simplu, o voce, o chitară și un violoncel, colaborând cu Teodora Beleaua, o violonistă din Brașov, stabilită în București. Au colaborat o perioadă bună împreună, dar distanța a devenit din ce în ce mai greu de gestionat așa că au fost nevoiți să renunțe. Atunci l-a găsit pe Daniel Leancă și de acolo lucrurile au început să se concretizeze.
Fiind încă un artist mic, a decis să-și unească forțele cu o altă artistă din Iași, Andra Andriucă, și au pornit într-un turneu național de lansare și promovare. Așa a luat naștere și melodia “Nu spune nimănui”, o surpriză pentru cei care urmau să-i asculte, sau cum o numește Paul, cireașa turneului.
Astfel, au decis că prin turneul acesta vor să facă un statement în fiecare oraș în care urmau să ajungă, mai exact au vrut să demonstreze că poți reuși să umpli un club chiar dacă ești la început de drum. S-au străduit mult să organizeze concertele și să pună la punct fiecare detaliu din show, iar acest lucru nu a fost în zadar pentru că la sfârșitul turneului au început deja să primească oferte de booking.
Adaptarea la ritmul nou
Tranziția către un stil de viață dedicat în totalitate muzicii nu i-a fost deloc simplă. La început, totul părea să se amestece – viața personală și cea profesională deveniseră una și aceeași. Cu toate acestea, a reușit să găsească un echilibru natural care îi oferă satisfacție.
Pe parcursul acestei călătorii, Paul a trecut prin momente dificile, inclusiv stări de burnout și apropierea de depresie, însă speranța și așteptările mari pe care le avea au fost motoarele care l-au ținut în priză.
Nu sunt genul care se supără dacă lucrurile nu merg perfect. Cel mai mult m-au ajutat oamenii – familia, prietenii și publicul care vine la concerte. Ei sunt, pentru mine, adevăratul motor al acestui proiect.
Cel mai dificil moment pentru Paul a fost în martie anul trecut, când a simțit nevoia să tragă frâna, deși era conștient că trebuie să continue. În ciuda dificultăților, Paul nu s-a gândit niciodată să renunțe ci a ajuns la o concluzie simplă: a realizat că, pentru a merge mai departe, trebuie să își găsească un echilibru între viața profesională și cea personală.
Compoziția, disciplină sau inspirație?
Scrisul a fost multă vreme inima procesului creativ pentru Paul, mai presus chiar și decât emoția scenei. Înainte să înceapă să aibă concerte frecvent, era genul de om care scria aproape zilnic, era modul lui de a se echilibra, de a înțelege ce simte.
Era ora mea de psiholog, asta mă ținea la suprafață.
Pentru Paul, scrierea melodiilor nu depinde de inspirație sau de „momentul potrivit”, ci mai degrabă de disciplină. Nu s-a confruntat cu blocaje creative, tocmai pentru că tratează scrisul ca pe un exercițiu constant, un fel de job. În loc să aștepte ca starea potrivită să apară, se așază pur și simplu la birou și începe să scrie.
Uneori piesele se nasc spontan, alteori sunt rezultatul unui efort planificat. Nu caută inspirația – se lasă ghidat de experiențele personale din viața de zi cu zi și tot ce-l înconjoară. Nu pornește niciodată de la o temă clară sau de la un mesaj prestabilit, mesajul cântecelor prinzând formă abia la final.
Stilul muzical și influențe
Deși la început își dorea să formeze o trupă rock, influențat fiind de muzica cu care a crescut și pe care continuă să o asculte, Paul a realizat în timp că genul muzical contează mai puțin, atâta vreme cât muzica este autentică. Stilul proiectului său s-a conturat treptat: a pornit dintr-o zonă indie/folk și a evoluat spre un sound mai agresiv, odată cu introducerea chitarei electrice în procesul creativ.
Deși rock-ul rămâne o constantă în preferințele și intențiile sale, Paul nu vrea să renunțe nici la elementele care au definit începuturile proiectului. Așadar, a ales să nu se constrângă și să îmbine toate aceste elemente, dând naștere unor piese dinamice.
Mie, cel puțin, stilistic și estetic, îmi place ce iese din acest amestec.
Nu consideră că în spatele muzicii sale există o inspirație singulare, ci mai mult un cumul al tuturor melodiilor pe care le-a ascultat până acum. Influențele sunt adesea inconștiente, amestecate subtil în fundal: estetici, stări sau texturi sonore care revin instinctiv în procesul de creație.
Deși declară că rock-ul progresiv îi este aproape, menționând nume precum Steven Wilson sau Leprous, ascultă în același timp și artiști dintr-o zonă mult mai delicată, precum Billie Marten. Acest contrast nu-l încurcă, ci din contră, îl ajută să creeze un amestec personal, care nu se supune unui gen clar.
Noduri – între întuneric și speranță
Pentru Paul, „Noduri” nu este doar un EP, ci o etapă în maturizarea sa artistică. Cele patru melodii sunt rezultatul unui proces intens de creație, în care și-a permis luxul timpului: să scrie, să rescrie, să ajusteze fiecare detaliu până când sunetul a devenit exact ce își dorea. Este muzica pe care spune că o va iubi și peste zece ani, tocmai pentru că a pus în ea tot ce avea mai bun.
Inițial, EP-ul trebuia să se numească „Noul Răsărit” însă, pe măsură ce melodiile prindeau contur, a remarcat un cuvânt care revenea constant: „noduri”. Acesta a devenit rapid o metaforă pentru tot ceea ce a trăit în ultimul an: cumpene, frământări, momente de răscruce. A realizat că toate piesele gravitează în jurul acestui concept, așa că titlul s-a impus de la sine.
Pentru Paul, nodurile sunt acele lupte interioare pe care înveți, în timp, să le accepți, sunt provocările care lasă urme, dar și cele care te transformă.
Nodurile sunt de fapt cumpenele cu care ne întâlnim noi, cu care ne naștem și cu care învățăm să trăim în pace.
A fost și primul material pe care l-a produs integral, de la zero. Deși procesul a fost dificil, i-a oferit un control artistic deplin și o satisfacție reală, pentru că totul, de la primele acorduri până la mixajul final, a fost gândit de el. A compus peste 30 de piese în anul în care a lucrat la „Noduri”, însă doar patru au trecut testul echilibrului perfect între mesaj, atmosferă și sonoritate.
Am avut mult mai mult control asupra procesului iar primele demo-uri nu sună foarte diferit de ce a ajuns să fie proiectul în final.
Această metaforă a nodurilor va fi explorată și în cea de-a doua parte a proiectului, care, deocamdată, există sub numele de Noduri 2. Dacă primul EP a fost despre greutăți și blocaje, partea a doua va vorbi despre conexiuni, momente de echilibru și liniștea care urmează după furtună.
Sound-ul se va schimba și el: mai blând, cu o estetică indie și accente de R&B. Paul își dorește ca acest nou material să includă cât mai multe colaborări, dar nu a vrut să dezvăluie încă artiștii cu care ar vrea să lucreze.
Provocările din culisele unui turneu independent
Turneul de promovare al EP-ului Noduri a fost pentru Paul mai mult decât o serie de concerte – a fost un test, o validare și o dovadă de creștere artistică. Punctul culminant a fost concertul din Expirat, pe care îl descrie drept “cel mai mare și cel mai bun concert pe care l-am avut până acum”. Cu un club plin ochi, o echipă tehnică completă și un public extrem de receptiv, momentul i-a oferit încrederea că proiectul său a trecut într-o nouă etapă.
Spre deosebire de turneul anterior, desfășurat alături de Andra Andriucă, unde atenția publicului s-a împărțit între cele două proiecte, de data aceasta totul s-a concentrat exclusiv pe muzica lui Paul. Energia a fost prezentă de la primul acord și s-a menținut până la ultimele aplauze. A urcat pe scenele din mai multe orașe, în săli mai mari, în fața unor audiențe tot mai numeroase – semn că muzica sa ajunge din ce în ce mai departe.
Totuși, succesul vine cu provocări. Paul a descoperit cât de dificil este să organizezi și să promovezi eficient un turneu de șapte orașe într-un timp atât de scurt. “E îngrozitor de greu să promovezi șapte orașe în mai puțin de o lună. A fost foarte mult pentru un singur om.”
Oboseala acumulată și logistica de culise, drumuri lungi, gestionarea cazărilor sau simplele postări pe social media, l-au făcut să realizeze cât de importantă este o echipă de încredere în jurul unui artist. Pe viitor, și-ar dori să extindă perioada turneului și să aibă alături o persoană dedicată organizării, pentru a se putea concentra exclusiv pe muzică și conexiunea cu publicul.
De la inspirație la strategie
Cheia care a dus proiectul la următorul nivel nu a fost doar inspirația sau talentul, ci profesionalismul cultivat zi de zi, de la studio și până la Instagram. A înțeles că, oricât de bună ar fi muzica, felul în care te prezinți publicului face diferența. De aceea, a tratat fiecare detaliu cu seriozitate: videoclipuri gândite cap-coadă, artwork-uri curate, campanii targetate și conținut autentic dar bine construit.
În ultimul an, Paul a testat intens zona de promovare digitală: a învățat cum funcționează algoritmii, cum targetezi corect publicul pe orașe și cum creezi conținut care atrage fără să pară forțat.
Cea mai șocantă revelație a venit însă dintr-o statistică de pe Spotify: peste 90% dintre trupele de pe platformă nu depășesc 100 de ascultători lunari. „Mi s-a părut îngrozitor. Și m-am gândit: câte proiecte faine or fi în România și n-am nici cea mai mică idee că există?” Pentru el, asta e dovada că talentul nu e suficient – trebuie susținut de efort, dedicare și o strategie clară de promovare.
Muzica nu se grăbește, se construiește
Astfel, dacă ar trebui să ofere un sfat cuiva aflat la început de drum în cariera muzicală, Paul i-ar spune să nu se grăbească. Să nu lanseze imediat primul single, ci să acorde un an întreg pregătirii: să scrie piese bune, să gândească o identitate vizuală, să pună la punct o strategie de lansare și să planifice atent tipul de conținut pe care îl va livra publicului. „Când te urci în tren, trebuie să fii convins că o să ajungă la destinație,” spune el. De ce? Pentru că de la momentul lansării, totul trebuie să funcționeze ca un mecanism bine pus la punct.
A văzut prea multe proiecte promițătoare care s-au stins rapid tocmai pentru că s-au lansat impulsiv, fără plan. „Trupe care scot un album, fac câteva concerte și apoi dispar. Nu mai există pe social media, nu apar la festivaluri, nu se mai întâmplă nimic.”
Paul crede că diferența dintre un proiect care rezistă și unul care se pierde stă în disciplină, consistență și claritate de viziune. Într-un an se pot face progrese mari, dar doar dacă ești dispus să te implici cu totul.
Între noduri noi și sunete vechi
Pentru Paul, „Noduri” nu se încheie aici. A doua parte a proiectului este deja în pregătire și urmează să fie lansată în toamnă, sub forma unui nou EP, continuarea mai senină a universului creat până acum. Pe lângă turneul de lansare pe care vrea să-l organizeze în toamnă, acesta vrea ca, până anul viitor pe vremea asta, să reunească cele două EP-uri gemene pe un suport fizic: CD și vinyl.
Momentan, Paul a decis se întoarcă la forma inițială a proiectului: formula acustică în doi, alături de violoncelistul trupei , Daniel Leancă. La șase ani de la începuturile acestei colaborări, cei doi muzicieni pornesc într-un mini-turneu acustic prin cele mai mari orașe din țară, cu dorința de a arăta publicului cum suna proiectul în forma sa de început. Dacă vreți să le fiți alături, vă puteți asigura locul aici.
Pe finalul discuției noastre, Paul a vrut să-și exprime recunoștința profundă pentru tot ce s-a întâmplat în ultimul an. Pentru el, turneul și reacția publicului nu sunt doar niște reușite punctuale, ci un semn clar că muzica ajunge acolo unde trebuie.
Chiar dacă privit din afară poate părea un pas mic, pentru el e un succes real, clădit cu răbdare, muncă și sprijin din partea oamenilor care l-au ascultat, i-au distribuit muzica și au venit la concerte.
În esență, spune el, muzica nu e despre faimă – e despre oameni și despre felul în care îi aduce împreună.
A fost Roxana Papp în conversație cu Paul Tihan.
Imagine de copertă: Miluță Flueraș