De la pasiunea pentru optică și astronomie la intervențiile artistice în spațiul public, Daniel Popescu este o persoană care acționează sub multe pălării – creator de light art (artă cu lumini), director artistic pentru festivalul Lights On, director al departamentului de sculptură în cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Background-ul său în științe exacte și interesul pentru percepția vizuală l-au adus în punctul în care se află acum – la intersecția dintre tehnologie și artă. În acest parcurs al carierei sale se remarcă implicarea în activități comunitare și civice, precum voluntariate în diverse organizații – de aici și interesul pentru relația oamenilor cu spațiul public.
Cumva invariabil, trecutul tău se reflectă și în lucrările pe care ajungi să le produci și afinitățile pe care le-ai avut cândva tot revin la suprafață și sunt prezente în tipul acesta de intervenții.
Crescut în anii ‘90, mediul în care s-a dezvoltat a contribuit și el la modelarea acestui parcurs tehnic – „[…] îți despicai jucăriile, instalai windows, în care îți cautai ceea ce aveai nevoie, iar dacă nu găseai, reinventai, repuneai într-un alt scop.”.
Light art și deconstruirea realității
Prima oportunitate de a experimenta cu controlul luminii și spații imersive s-a ivit în anul 2011, în timpul universității – Expomaraton, o competiție internă organizată de către Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, care le pune studenților la dispoziție galeria Casa Matei pentru a prezenta o expoziție publicului larg. Instalația pe care a realizat-o atunci a abordat unul dintre conceptele care a rămas până azi la baza lucrărilor sale: deconstruirea realității. „Încă planez asupra ei și mai testez diferite perspective și puncte despre cum poate să fie transcrisă vizual către publicuri și nu știu când o să o epuizez. Simt că o să stea lângă mine și că are mult potențial.”
Era digitală în care ne aflăm face ca în fiecare zi să fim copleșiți de informații și imagini digitale, toate acestea fiiind acum amplificate de către inteligența artificială. Deconstruirea acestei realități rămâne punctul focal al intervențiilor sale și ne îndeamnă să vedem mai departe de ceea ce se află în fața ochilor noștri. „Să stăm și să ne gândim care este zona în care putem să ne ridicăm deasupra lor, să reflectăm, să ne luăm propriile experiențe, propriul adevăr și să funcționăm mai departe coerent noi înșine.” Fie că este prin limbajul luminii sau folosind alte unelte, Daniel consideră că aceste tematici vor continua să răsune în lucrările lui.
Ceea ce l-a atras pe Daniel la acest mediu artistic, și anume Light Art, spre deosebire de alte medii considerate mai tradiționale, este percepția și fenomenologia interacțiunii privitorului cu lucrările artistului. Dat fiind faptul că 80% din ce recepționăm ajunge la noi pe calea vizuală, a realizat că lumina este cel mai direct mediu când vine vorba de facilitarea acestei interacțiuni. „A avea această putere de a media lumina și acest canal mi se pare unul dintre cele mai atractive lucruri, mai ales când încerci să pui niște problematici asupra lucrurilor pe care tu le vezi. Dacă ele sunt subiective sau sunt obiective, dacă toată lumea vede același lucru, dacă avem o realitate comună sau realitatea se creează de fapt în mintea noastră și atunci avem o realitate personală.”
Lumina oferă un foarte larg orizont când vine vorba de exprimarea artistică și la fel ca Daniel, ea poate purta multe pălării diferite – mediu de exprimare, material, metaforă sau chiar mesaj. „Tocmai această versatilitate poate să te țină ancorat – poate o carieră întreagă, poate o viață – pentru a studia și a vedea în ce măsură îți poți atinge obiectivele ca și artist.”
Intervențiile în spațiul public și privitorii
Interacțiunea propriu-zisă a publicului cu aceste instalații reprezintă un alt punct de interes pentru Daniel. Comunicarea unor senzații și emoții se realizează prin imersarea privitorului și schimbarea contextului în care acesta se află. Astfel, artistul poate influența experiența pe care o oferă. „Îmi place să am acest control chiar dacă nu știu exact ce va face omul când ajunge acolo.”Fiecare persoană care intră în contact cu intervențiile lui se pot deconecta de mediul din care au venit și poate descoperi ceva nou. Începând cu modul în care percepem lumea cu ajutorul simțurilor pe care le avem la dispoziție și până la deconstruirea acestei imagini – privitorii sunt încurajați să intre în acest joc și să-și pună întrebări în legătură cu realitatea percepută de ei.
Am acest tip de intervenții pentru că simt nevoia de a crea o experiență mai mult decât pur vizual ca și observator în care te oprești, stai la distanță și nu participi iar mai apoi treci mai departe.
Însă, spre deosebire de publicul străin, privitorii din România preferă să rămână doar privitori. Această diferență în atitudine se rezumă la tipul de educație care ne este oferită – una restrictivă în care copiii sunt condiționați să „stea cuminți” și să „nu atingă nimic”.
De aceea avem și atitudini mai rezervate, aici în partea estică, în care dacă vezi ceva și nu-ți dai seama dacă ți se adresează ție sau nu, mulți se vor duce mai departe fără o invitație explicită și o introducere în interacțiune.
Festivalul Lights On
O parte din efortul artistic a lui Daniel este de a aduce arta mai aproape de publicul larg, fără limitările unui spațiu închis într-o clădire sau a unei taxe. Festivalul Lights On, unde Daniel este director artistic, face parte din această inițiativă. El descrie acest proiect ca fiind „o întâlnire fericită între 2 viziuni” – a lui Andi Daiszler și a sa. Proiectul a început sub forma unui concurs lansat de către Andi Daiszler în perioada sărbătorilor, o provocare pentru creativi de a realiza o instalație dedicată spațiului public care nu abordează neapărat tematica de Crăciun. Concursul și-a propus să aducă o alternativă la iluminatul festiv din oraș, fiind inspirat de festivalurile de lumină din străinătate. Daniel se afla atunci în timpul doctoratului și tocmai se întorsese dintr-o călătorie prin Europa în care avusese oportunitatea de a vorbi cu diferiți artiști, curatori și directori de festivaluri.
Mă interesa subiectul luminii și modul în care Light Art migra din spațiul galeriilor și al muzeelor către spațiul public.
Daniel a ajuns în contact cu Andi după ce ei și alte două persoane s-au dus la primărie cu aceeași propunere de proiect. Primăria le-a spus că nu vor accepta să facă 4 evenimente separate, astfel luând naștere colaborarea dintre Daniel și Andi. Punctul comun dintre viziunile lor a fost dorința de a aduce o nouă experiență în fața publicului român. „Dacă ai ceva ce îți lipsește, ca și creator îți găsești propriile resorturi și faci să se întâmple și în mediul tău pentru a transmite mai departe aceleași mesaje.”
Cei doi și-au propus o serie de obiective: de a încuraja artiștii să expună artă în spațiul public, de a sprijini tineri creatori (atât locali cât și naționali), de a face arta contemporană mai accesibilă pentru publicul larg și educarea culturală a publicului respectiv. Astfel, concursul Lights On s-a transformat într-un festival de instalații de lumină care are loc în fiecare an în lunile noiembrie și decembrie, perioadă în care avem parte de mai mult întuneric.
Încurajarea tinerilor creatori
Ca inițiativă în sprijinirea tinerilor creatori în cadrul Lights On, a fost oferit un grant dedicat studenților de la Universitatea de Artă și Design din Cluj și Universitatea de Vest din Timișoara. Daniel a fost coordonator pentru UAD. Aceasta nu a fost doar o oportunitate pentru ca studenții să-și expună conceptele în spațiul public, ci și un important exercițiu de ieșire în afara zonei de confort și muncă în echipă în adevăratul sens al cuvântului. Adevărata provocare a constat în depășirea problemelor logistice, precum spațiul, publicul, vremea și transportul, și ajungerea la un numitor comun în ciuda obstacolelor.
Mai mult de atât, tinerii artiști s-au confruntat cu un feedback direct din interacțiunile publicului cu intervențiile lor. Toate acestea au constituit un exercițiu de expunere și mediere culturală de care nu mulți studenți au parte în România. „Cumva asta urmăresc și eu ca și cadru didactic și director de departament la sculptură […] Oportunități de a avea producții cât mai elaborate și a avea niște învățăminte legate de ceea ce înseamnă interacțiunea cu variabile pe care nu le poți controla și cum să te adaptezi și să găsești acele mijloace ca lucrurile să fie totuși în matca pe care tu ai produs-o.”
Pe lângă problemele logistice ce pot apărea și limitările impuse de factori externi ce nu pot fi controlați de către artist, expunerea în spațiul public pune în discuție și provocarea contextului cultural în care sunt făcute aceste intervenții. Spațiul în care artiștii aleg să-și expună conceptele sunt marcate de tonul istoric al locației, așa că este nevoie de o anumită sensibilitate culturală.
Vii cu o semnificație sau cu o nouă interpretare peste ceva ce deja este construit și existent acolo și trebuie să faci acest lucru cu grijă cu respect, să fie o integrare a răspunsului tău în care fie poți crea un dialog între instalație și ceea ce te înconjoară, fie poți să dai o nouă interpretare, un nou palier în care să vezi lucrurile.
Inteligența artificială în new media
În ceea ce privește rolul și impactul asupra formelor de artă de tipul new media, Daniel vede inteligența artificială ca pe un potențial asistent în producție și pregătire, „un agent care trăiește nativ în acel univers”. Pentru artiștii din mediul digital, inteligența artificială prezintă un potențial mult mai constructiv. Ne-a vorbit despre artiști de video mapping și proiecții pe suprafețe largi care au început deja să implementeze această tehnologie în procesul lor. „Își creaseră propriile fluxuri de generare de imagine sau de perfecționare, ori de upscaling, pentru a scăpa de anumite defecte de producție.”
Cred că de abia începem acum să atingem suprafața la ceea ce înseamnă capabilitatea AI-ului.
Daniel nu vede inteligența artificială având același tip de impact asupra instalațiilor cu lumini. „Partea tehnologică la mine se manifestă prin generarea luminii, controlul electricității și sunet, anumite elemente care nu sunt în principiu atinse acum AI sau automatizate.” Potențialul pe care îl vede, în schimb, pentru propriile sale intervenții, stă în adresarea către un public diferit și medierea interacțiunilor cu alte țări și culturi.
Viitorul pentru light art în România
Ca perspectivă de viitor pentru arta cu lumini în spațiul românesc, Lights On este un proiect prin care se lucrează direct spre accesibilitatea culturală – nu doar în orașele mari – și educarea în ceea ce privește relația dintre privitori, artă și spațiul public. Dincolo de cadrul creat de către un festival precum Lights On, Daniel susține că este important să avem instalații permanente pentru a ajunge la un nivel de integrare a artei cu lumini. „Să încurajăm lumea să experimenteze mai mult cu spațiul public și să se adreseze publicurilor, să aibă un dialog din care să vadă provocările, dar și satisfacția pe care o ai în momentul în care te adresezi la mărimi de ordinul miilor, zecilor de mii, sutelor de mii de oameni care percep mesajul tău și simți că schimbi ceva în percepția lor sau că după această vizită ei sunt mai îmbogățiți cultural sau informațional cu ceva anume.”
Cât despre zona academică în care acționează, Daniel dorește să aducă mai multă cercetare în acest domeniu și mai multă claritate asupra ce înseamnă Light Art, în speranța că această cercetare va duce la asimilarea în spațiul cultural – deschiderea de galerii, acces în muzee și instituții pe un spectru mai larg.
Mi-aș dori de la Light Art să aibă mai multă conștiință de sine ca gen artistic și să fie asumat de artiști, iar mai apoi să avem un limbaj comun și atunci când facem referințe de specialitate în sensul acesta. Și să începem de aici: de la modul în care publicul percepe și lumea profesionistă înțelege acest gen pentru a vedea mai departe ce poate să însemne creația.
Au fost Borăscu Alessia și Roxana Papp în conversație cu Daniel Popescu.
Imagine de copertă: Arhiva personală a lui Daniel Popescu