Crăciunul este sărbătoarea magiei și a bucuriei, iar tradițiile sunt nelipsite din cultura fiecărei țări. Totuși, unele regiuni practică ritualuri mult mai neașteptate decât ne-am imagina. De la creaturi mitice care fură bărci sau sperie copiii, până la ritualuri cu bușteni care “dau daruri” sau parade cu cranii de cal, fiecare cultură aduce propriul strop de unicitate sărbătorilor.
Ce legătură pot avea o mătură ascunsă în Norvegia, un demon în Austria și un buștean zâmbitor în Catalonia? Haideți să descoperim împreună cele mai fascinante și neașteptate tradiții de Crăciun din jurul lumii!
Gherkinul de Crăciun din Germania: Un obicei murat din Brandenburg
După căderea Zidului Berlinului, majoritatea produselor din perioada comunistă a Germaniei de Est au dispărut, dar nu și castravetele murat Spreewald. Cunoscut pentru echilibrul său perfect între dulce, sărat și acru, acest castravete este originar din regiunea Spreewald, situată la sud-est de Berlin, o zonă cu sol umed și bogat în minerale, ideal pentru cultivarea castraveților. Astăzi, este un produs protejat de Uniunea Europeană și unul dintre cele mai importante exporturi ale statului Brandenburg.
Originea tradiției „castravetelui de Crăciun” rămâne un mister, cu două povești populare, dar foarte puțin probabil ca acestea chiar să se fi întâmplat. Prima legendă vine din Berrien Springs, Michigan, unde se spune că Sfântul Nicolae a salvat doi băieți prinși într-un butoi de murături. A doua poveste vorbește despre un soldat din Războiul Civil American, care, pe patul de moarte, a cerut un castravete murat. După ce l-a mâncat, și-a recăpătat forțele și, din recunoștință, a atârnat un castravete în pomul de Crăciun în fiecare an.
Totuși, o explicație mai plauzibilă leagă tradiția de anii 1880, când magazinele F.W. Woolworth din Statele Unite au început să vândă ornamente de sticlă importate din Germania, inclusiv în forme de fructe și legume. Este posibil ca aceste povești să fi fost inventate ca strategie de marketing pentru a crește vânzările.
Indiferent de originile sale, tradiția „castravetelui de Crăciun” continuă să aducă bucurie familiilor din întreaga lume.

Ascunderea măturii în Norvegia: Protecția contra vrăjitoarelor la Crăciun
Ajunul Crăciunului, cunoscut în Norvegia ca Julaften, este marcat de o tradiție neobișnuită și plină de superstiții: ascunderea măturilor. Potrivit legendelor locale, spiritele malefice, vrăjitoarele și alte creaturi mitice ies din ascunzișurile lor în noaptea dinaintea Crăciunului, iar măturile lăsate la vedere riscă să fie furate. Se spune că vrăjitoarele folosesc aceste mături pentru a zbura de-a lungul țării, provocând haos.
Originea acestui obicei ar putea fi legată de mitologia scandinavă și de conceptul Wild Hunt (Vânătoarea Sălbatică), un fenomen supranatural comun în folclorul germanic și nordic. În această poveste, zeul Wodan (Odin), împreună cu zeițele iernii Holda și Perchta, conduce o procesiune de valkirii, vrăjitoare, spectre, spirite și suflete rătăcite. Aceștia călătoresc prin cerurile nopții pe cai, iar unele vrăjitoare folosesc mături pentru a zbura. Se spune că această procesiune mistică are loc în cele 12 nopți ale Crăciunului și dispare odată ce portalul către Lumea Cealaltă se închide.

Astăzi, obiceiul de a ascunde mături este păstrat mai mult din tradiție și nu pentru că lumea ar mai crede în spirite sau vrăjitoare. Este un mod de a onora poveștile străvechi și de a adăuga o notă unică sărbătorilor. Deși puțini mai cred cu adevărat în aceste mituri, copiii adoră această poveste misterioasă care face Crăciunul și mai interesant.
Așadar, în timp ce Crăciunul este privit ca o sărbătoare magică în întreaga lume, în Norvegia această magie are și o latură întunecată – o combinație fascinantă de superstiție, folclor și tradiție. Ai fi pregătit să-ți ascunzi mătura în Ajunul Crăciunului?
Krampus din Austria: Demonul care pedepsește copiii neascultători
În timp ce Crăciunul este de obicei asociat cu bucuria și magia sărbătorilor și în Austria se adaugă o notă întunecată și înfricoșătoare acestui sezon. Pentru copiii care au crescut în această țară, prezența lui Krampus ar fi putut provoca coșmaruri, mai ales dacă nu știau la ce să se aștepte.
Krampus este o creatură cu origini mitologice care, conform poveștilor, vine direct din adâncurile iadului. Este descris ca având blană, coarne și o față extrem de înspăimântătoare. Cei care se deghizează în Krampus poartă piei de animale, măști cu coarne impresionante și accesorii zgomotoase, precum clopote.

În trecut, Krampus apărea pe 5 decembrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, dar putea fi văzut și în perioada de dinainte de Crăciun. Legenda spune că această figură monstruoasă își căra cu el nuiele amenințătoare și saci goi, pe care îi folosea pentru a răpi copiii neascultători. Se presupunea că îi arunca în sac și îi târa prin zăpadă.
Deși aceste practici s-au pierdut în timp, povestea lui Krampus a supraviețuit ca o metodă de a disciplina copiii neascultători. În zilele noastre, părinții folosesc legenda pentru a-i învăța pe cei mici să fie cuminți, mai degrabă decât să-i sperie cu adevărat.
Această tradiție nu este limitată doar la Austria. Krampus își face apariția sub diverse forme și în alte țări, precum Germania, unde astfel de tradiții se intersectează cu cele ale Sfântului Nicolae.
Așadar, în timp ce în multe locuri Crăciunul este pură veselie, în Austria este condimentat cu o doză de groază. Legenda lui Krampus oferă o perspectivă unică asupra modului în care frica și bucuria pot coexista în această perioadă a anului. Tu ai fi fost suficient de curajos să te confrunți cu Krampus?
Mari Lwyd din Țara Galilor: Calul împodobit care îți cântă la ușă
Imaginează-ți următoarea scenă: ești acasă, cu cei dragi și vă bucurați impreună de magia sărbătorilor. Bradul strălucește, iar tu savurezi o plăcintă cu fructe. Deodată, auzi o bătaie în ușă și un ciocănit la fereastră. Privind afară, vezi conturul unui cap de cal – este Mari Lwyd.

Mari Lwyd este o tradiție folclorică de tip colindă (wassailing), practicată în unele părți din Țara Galilor în timpul sezonului festiv. Capul de cal, realizat dintr-un craniu adevărat, este decorat cu panglici colorate, ornamente, ba chiar și lumini. Este montat pe un băț, iar persoana care îl poartă este ascunsă sub o pânză lungă, folosind un mecanism pentru a controla mișcarea maxilarului calului. Deseori, ochii craniului sunt înlocuiți cu globuri sau lumini, accentuând caracterul său straniu.
Mari Lwyd merge din casă în casă, acompaniată de personaje tradiționale, precum Punch și Judy. În fața fiecărei case, cântă o melodie pentru a putea intra. Locuitorii răspund cântând înapoi, refuzând inițial accesul, până când, în cele din urmă, cedează. Acest schimb de versuri, numit pwnco, este o luptă improvizată de rime și umor.
Odată ce gazdele permit intrarea, grupul este răsplătit cu prăjituri și bere, iar Mari Lwyd provoacă puțină distracție și mici farse înainte ca alaiul să treacă la următoarea casă. Se spune că familiile care primesc Mari Lwyd vor avea noroc în anul care urmează.
Deși tradiția este considerată de origine păgână și este mai frecvent întâlnită în satele mici din Țara Galilor, ea rămâne un simbol fascinant al trecutului cultural.Pe lângă acest obicei spectaculos, galezii mai practică o tradiție mult mai liniștită și plăcută, numită Noson Gyflaith. Aceasta presupune prepararea sau consumul de bucăți de caramel lângă foc, în timp ce se joacă jocuri și se stă la povești. O activitate care, prin contrast, aduce un sentiment cald și relaxant sărbătorilor. Astfel, Țara Galilor oferă un contrast unic între spiritul festiv tumultuos al Mari Lwyd și atmosfera prietenoasă și caldă a Noson Gyflaith, ambele contribuind la farmecul specific al Crăciunului galez.
Gävlebocken și Donald Duck: Crăciunul suedez
În Suedia, Crăciunul este marcat de două tradiții unice care combină simbolurile tradiționale cu influențe culturale moderne: capra Yule din Gävle și vizionarea desenelor animate cu Donald Duck.
Capra Yule, cunoscută sub numele de Gävlebocken, este o structură uriașă din lemn și paie, înaltă de 13 metri și cântărind trei tone. Este construită anual în piața centrală a orașului Gävle, situat la aproximativ 160 km nord de Stockholm, pentru a marca începutul sărbătorilor de Crăciun. Această tradiție a început în 1966, iar capra este o replică a micilor ornamente de paie, legate cu fir roșu, pe care probabil le-ai văzut în magazine precum Ikea.
Deși capra simbolizează Crăciunul, ea a devenit și ținta principală a incendiatorilor locali, care încearcă să o ardă înainte de Anul Nou. În cei 55 de ani de existență, capra a fost distrusă de 35 de ori. Cu toate acestea, autoritățile refac structura în fiecare an, indiferent de obstacole.

O altă tradiție neobișnuită, dar profund îndrăgită în Suedia, este vizionarea desenelor animate cu Donald Duck în Ajunul Crăciunului. Pe 24 decembrie, la ora 15:00, familiile suedeze se adună în fața televizoarelor pentru a urmări un desen animat clasic din 1958, From All of Us to All of You (cunoscut în Suedia sub numele de Kalle Anka).
Această tradiție datează din vremea în care Suedia avea doar unul sau două canale de televiziune, iar Crăciunul era una dintre puținele ocazii când familiile puteau vedea animațiile Disney. Deși astăzi televizoarele sunt omniprezente și există o multitudine de canale, obiceiul s-a înrădăcinat atât de adânc în cultura suedeză încât oamenii continuă să se bucure de acest moment nostalgic împreună.
Astfel, Crăciunul suedez combină tradiția simbolică a caprei Yule cu bucuria desenelor animate Disney, creând o atmosferă de sărbătoare unică și memorabilă. Ai învăța vreuna dintre aceste tradiții pentru a aduce un strop de Suedia în sărbătorile tale?
Tío de Nadal din Catalonia: bușteanul care aduce cadouri
Tió de Nadal este una dintre cele mai inedite tradiții de Crăciun din Catalonia, care aduce bucurie copiilor printr-un ritual unic. Deși unii catalani sărbătoresc Crăciunul în stil tradițional spaniol, majoritatea urmează obiceiul specific legat de acest „butuc care face cadouri”.
Tió de Nadal este un trunchi de lemn cu o față zâmbitoare pictată, care poartă pălăria tradițională catalană numită barretina și are picioare din bețe. În perioada dintre 8 decembrie, și Ajunul Crăciunului, copiii hrănesc butucul cu dulciuri, fructe uscate și alte bunătăți. Noaptea, părinții fac mâncarea „să dispară” și înlocuiesc butucul cu unul mai mare, simbolizând creșterea acestuia.

În Ajunul Crăciunului, copiii acoperă Tió de Nadal cu o păturică pentru a-l „încălzi”, apoi îl bat cu bețe, cântând cântece tradiționale. În timpul acestui ritual, Tió de Nadal face mici surprize precum dulciuri sau jucării. Spre deosebire de darurile mai mari aduse de cei Trei Magi pe 6 ianuarie, cadourile oferite de Tió de Nadal sunt modeste, dar pline de farmec.
Originea acestei tradiții este una străveche, cu rădăcini păgâne legate de solstițiul de iarnă. Inițial, butucul simboliza sursa de căldură și lumină în timpul iernii, iar lovirea sa cu bețe ar fi reprezentat trezirea naturii. De asemenea, în trecut, cenușa butucului era împrăștiată pe câmpuri pentru a asigura o recoltă bună. Cu timpul, semnificația originală a fost pierdută, iar tradiția s-a transformat într-o sărbătoare modernă pentru copii.
Astăzi, Tió de Nadal continuă să fie un simbol al generozității și veseliei în Catalonia, Andorra și unele părți din Aragon. Acest obicei unic este o dovadă a creativității și a spiritului festiv al regiunii, păstrând vie legătura cu trecutul și aducând în același timp bucurie generațiilor actuale.
Te-ai gândit să adopți una dintre aceste tradiții pentru a aduce un strop de magie internațională în Crăciunul tău?
Imagine de copertă: Julija Ogrodowski | Sursa: Shutterstock.com