REACTOR, unul dintre cele mai mari teatre independente din țară, este cunoscut pentru abordările sale inovative și curajul de a explora teme actuale. Am avut ocazia, printr-un interviu cu Doru Taloș, co-fondator al spațiului, de a descoperi perspectivele celor care fac posibilă magia din spatele cortinei, dar și misiunea și sursele de inspirație ce stau la baza spectacolelor lor.

Se apropia ora șapte, iar prin frigul serii de decembrie ne croiam drumul pe strada Petőfi Sándor, aproape de Calea Dorobanților. Parcă ascunsă între casele ce veghează asupra drumului îngust, ne aștepta o poartă galbenă. Cu vopsea neagră și o sumedenie de ochi pictați ațintiți spre el, numele REACTOR ne anunța că am ajuns în locul potrivit. În curtea interioară, iluminată cald de câteva instalații, oamenii așteptau deja începerea spectacolului.

În dreapta, trecând de garderobă, am fost primiți într-o cameră de așteptare cu un raft de cărți deschis pentru toată lumea. Funcționa după conceptul unei biblioteci comunitare și avea volume de film, teatru, poezie și literatură internațională, însă punctul de interes al camerei era un perete de un galben cald, de care atârna un tablou aparte și deasupra căruia scria în vopsea albă „O istorie a colegialității la REACTOR”. Lucrarea ilustra un bec deschis, în jurul căruia câtorva zeci de țânțari le erau atribuite activități și trăsături umane: unii jucau hore, alții dansau balet, iar câțiva dădeau cu trafaletul.

View this post on Instagram

A post shared by Reactor de creație și experiment (@reactor.cluj)

Înainte, totuși, de a înțelege mai îndeaproape adevărata semnificație din spatele micilor creaturi, un sunet de radio static se auzea în surdină. „Drumurile noastre” de Dan Spătaru răsuna din ce în ce mai tare și ne indica faptul că interpretarea urma să înceapă. Am fost conduși mai apoi spre camera de spectacol unde, în fața unei tribune încărcate de scaune pliabile, stăteau trei personaje ce ne priveau parcă cu spaimă și vorbind între ele, așteptând să ne luăm locul.

Aveam să urmărim „Armageddon Rebranded” creată de Alex Gorghe și regizată de Irisz Kovacs, care a avut premiera pe 13 noiembrie la Cluj-Napoca. Piesa de teatru orbitează în jurul Dariei (interpretată de Ana Maria Marin), o fată de 14 ani, care organizează un grup pentru cei singuratici și triști în scopul de a trezi adulții la realitatea dură în care trăiesc. Prin dialoguri absurde, un umor suprarealist și reinterpretarea dusă la extrem a unor elemente din cultura pop, piesa de teatru reușește să creeze o imagine a fricilor, dorințelor și sentimentului copleșitor al unui sfârșit catastrofal iminent, după cum a descris-o REACTOR.

Acesta este numai unul dintre mesajele transmise de teatrul independent în piesele sale, spațiul reușind să creeze, în peste 10 ani în industrie, o bază culturală fondată pe oglindirea societății, însă mai presus de orice, a reușit să formeze o comunitate. Până în prezent, echipa REACTOR a adunat peste 120 de artiști colaboratori și mai mult de 500 de artiști invitați. Într-o discuție cu Doru Taloș, co-manager și fondator al spațiului de creație, am aflat mai multe despre povestea din spatele cortinei și ce reprezintă, de fapt, acest teatru independent pentru comunitatea clujeană.

De la Barcelona la Cluj: cum experiența internațională a inspirat deschiderea REACTOR

Întregul parcurs REACTOR a început în 2013 la Barcelona, când Doru, împreună cu partenera sa, Oana Mardare, au reușit să intre în contact cu sistemul teatrelor independente prin intermediul unui program de master. Observând diferențele și practicile teatrale din Spania, cei doi au decis că experiența lor poate fi mai utilă în țară, unde exista un „soi de decalaj” între sisteme, cum l-a numit el, de aproximativ 30 de ani. La acea vreme investițiile în cultură erau încă prea puține, dar totuși promițătoare și cu o tendință ascendentă. În aceeași perioadă, Clujul se pregătea să candideze pentru Capitala Europeană a Tineretului, iar țara ieșea din criză, motiv care i-a convins pe cei doi să se întoarcă acasă. În ciuda nesiguranței și a scepticismului primit la auzul implementării unei astfel de idei în România, Doru și Oana nu s-au dat bătuți.

„Faptul că acolo [în Spania] funcționau săli de teatru independente de foarte mulți ani, ne-a dat încredere că spațiul poate rezista în timp, un lucru de care mulți oameni din România se îndoiau.”

Și-au stabilit ca obiectiv clar să deschidă un spațiu care a devenit mai târziu și principala resursă. REACTOR și-a inaugurat prezența în industria teatrelor independente printr-un maraton de 24 de ore de interpretări. Peste 150 de artiști au fost invitați să cunoască spațiul și să propună momente de 10-15 minute pe o temă la alegere, evenimentul de deschidere fiind astfel și locul unde s-au legat primele proiecte.

Inovație pe scenă: despre proiectele REACTOR

REACTOR are două proiecte pilon importante, două „rezidențe”, așa cum le-a numit și Doru. Prima dintre ele este centrată pe scrierea dramatică, Drama 5, proiect care anul următor va ajunge la ediția a 10-a și își propune să susțină în fiecare vară 5 dramaturgi în scrierea unui text.

În fiecare primăvară, selecția participanților se face din peste 70 de persoane înscrise, iar până la finalul lunii iulie, sunt produse 5 texte, dintre care unul este montat la REACTOR. Anul acesta a fost pus în scenă chiar „Armageddon Rebranded” de Alex Gorghe. Celelalte 4 texte însă au parte de spectacole de lectură, iar mai mult decât atât, sunt publicate online, având șansa de a fi montate în alte teatre din țară. Proiectul este co-finanțat de AFCN, Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca, UNITER și Consiliul Județean Cluj.

„În acești 10 ani, practic au fost scrise 52 de texte pentru că în 2 ani am avut 6 în loc de 5. 10 texte au fost montate la REACTOR și cred că alte 20 au fost montate în alte teatre din țară.”

Cel de-al doilea proiect pilon al spațiului este Fresh Start, care se află acum la a 8-a ediție, și se adresează proaspăt absolvenților de teatru din întreaga țară.

„Formăm o echipă dintr-un regizor, dramaturg, scenograf, muzician și actori, iar ei peste vară au șansa la REACTOR de a produce un spectacol, având la dispoziție resursele necesare.”

Practic, toți cei implicați lucrează la un spectacol care se joacă atât la REACTOR în Cluj-Napoca, cât și în București, întrucât acolo întreaga echipă poate beneficia de un plus de vizibilitate. Mulți dintre tinerii care au trecut prin programul Fresh Start, au ajuns acum nume cunoscute în teatrul românesc: Irisz Kovacs, Botond Nagy, Ioana Toloargă sau Oana Jipa. Atât în acest an, cât și în anii precedenți, proiectul a fost co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Primăria Cluj-Napoca și Uniter.

Una dintre tehnicile folosite în ambele proiecte propuse de ei este tehnica teatrului devised. Practic, sunt producții la care întreaga echipă contribuie în toate fazele, de la dezvoltarea textului, și până la finisarea spectacolului, fără să existe o definire clară a rolurilor fiecăruia. Astfel, se construiește un piesă pornind de la improvizații, teme și discuți în cadrul întregii echipe. Uneori actorii ajung să scrie și text, sau dramaturgii vin și cu propuneri regizorale, toate aspectele legate de direcția piesei fiind dezbătute de către toți membrii.

Pentru a implementa un astfel de proiect totuși, este nevoie de finanțare, iar pentru finanțare, trebuie justificată nevoia de a realiza acel spectacol acum. „Dacă vorbim de spectacole care ar fi fost la fel de bune și acum 10 ani sau și peste 10 ani, înseamnă că ceva nu e în regulă”. În general se pornește de la o urgență resimțită în societate, pe baza căreia se începe construirea proiectelor, însă se pune accent și pe modalitățile de lucru sănătoase, care oferă un spațiu de exprimare și susținere pentru artiști cu nevoi și așteptări diferite.

În ceea ce privește actorii și persoanele cu care lucrează, cei de la REACTOR obișnuiau să facă o formă de casting, iar oamenii erau aleși de persoana care dădea direcția artistică a piesei. Din 2020 însă, au un colectiv mai stabil, lucru îmbucurător pentru Doru, care admite că uneori aceste selecții sunt o „chestiune de feeling”. 

„Sunt oameni cu care simțim că rezonăm, dar se întâmplă uneori să fim căutați de oameni care și-ar dori să joace la noi, deși nu au fost niciodată la vreun spectacol REACTOR. Trebuie să existe un tip de afinitate, adică să ne cunoaștem într-un mod sau altul.”

Printre proiectele definitorii pentru REACTOR se numără și „Memorii. Istorii personale, istorii colective.” Proiectul a urmărit explorarea conceptului de memorie, printr-un program de activități culturale, care a inclus un podcast cu artiști și spectatori, o instalație performativă, o proiecție de film documentar și dezbateri cu diverși operatori culturali. Un alt proiect marca REACTOR este „Noi și orașul”, ce s-a desfășurat între februarie și noiembrie anul acesta și a avut ca scop explorarea spațiului urban prin organizarea unor activități culturale care au inclus o instalație sonoră, o rezidență de cercetare și difuzarea unor spectacole de teatru produse de spații independente din Cluj-Napoca. „Urmărim schimbările ce țin de dinamica economică a orașului, de la prețurile chiriilor în raport cu veniturile, la inegalitatea socială și precariatul grupurilor vulnerabile.”, conform raportului lor de activitate din acest an.

Teatrul ca instrument de educație

Totuși, publicul care le-a trecut pragul este unul larg și diferă atât în vârstă cât și în interese, numai în acest an având peste 9000 de spectatori la cele 144 de evenimente culturale susținute. Doru ne-a dat exemplu piesa “Cine eram când voiam să fiu”, un spectacol care se adresează în special generației Z, și folosește un limbaj mult mai specific acestui grup decât alte producții ce ating un segment mai larg sau înaintat în vârstă. Printre spectacolele puse în scenă la REACTOR, se mai numără „Partea 2. Puterea” cu regia de Petro Ionescu, care sondează raporturile cu străinii prin explorarea limbajelor artistice a două discipline – teatru și film, „Dincolo de ora de aur” regizat de Ovidiu Caița ce surprinde poveștile mai multor oameni după apusul soarelui, „Rața!”, o poveste despre maturizare și alegerile în viață, „Wonders of Transylvania”, cu regia de Martin Borss, „R.E.G.E.N.E.R.A.R.E”, coregrafiată de Maria Beatrice Tudor și nu în cele din urmă „Orizontul evenimentelor”, cu regia și conceptul de Mihai Păcurar.

Formarea unei culturi critice în rândul societății este esențială, iar teatrul trebuie să creeze un spațiu de dialog cu comunitatea în care activează. În momentul în care nu face asta înseamnă că livrează servicii. 

„Statul investește și susține cultura, însă putem observa că e o capcană, pentru că la un moment dat, [statul] ar putea considera că se poate retrage din acest parteneriat dacă există consum și dacă vorbim de servicii.” 

De aceea și Doru susține că teatrul trebuie să fie critic, să dea de gândit, să fie chiar ușor incomod. Este necesar să se vorbească despre teme „fierbinți” din comunitatea în care trăim, cauză pe care REACTOR o susține și în care investește, generând astfel un spațiu de mediere culturală și chiar dezbateri.

Spectacole care contează

În cei 10 ani din industria teatrului independent, REACTOR a urmărit în permanență să aducă ceva nou pentru publicul său. Întreaga echipă a investit mult în comunicare și în modul în care interacționează cu comunitatea care îi urmărește. Mai mult decât atât, proiectele Drama 5 și Fresh Start aduc mult mai multă coerență și uniformitate în ce prezintă. Doru mai admite că în ultimii ani au ales o temă umbrelă, respectiv o direcție comună în care se să fie duse toate proiectele pe care le propun, care i-a ajutat să nu devieze de la misiunea lor. Astfel au fost create piese unice și nonconformiste, păstrându-se însă caracterul autentic al spațiului.

„În primii ani ai REACTORului am avut foarte multe producții și spectacole care investigau istoria mai mult sau mai puțin recentă, între 2020 și 2023 am vorbit despre viitor și în 2024, probabil până în 2027, vom vorbi despre comunități. Asta ne ajută să ne structurăm munca și să fim atenți la comunicare.”

Coborâșurile industriei teatrale

Industria artistică din România este cunoscută ca fiind subfinanțată, iar spațiile de creație independente precum REACTOR, au cel mai mult de suferit. Teatrul se întreține de la un proiect la altul, existând un fel de instabilitate și nesiguranță, domolite însă de speranța că piesele scrise în toamna aceasta vor fi finanțate pentru anul următor. În caz contrar, spațiul va fi nevoit să își înceteze activitatea, incertitudine care, după cum admite și Doru, poate aduce un dezechilibru și oboseală de la o vârstă. El mai menționează că nimeni nu reușește să se susțină dintr-o singură funcție, fiind nevoie de o formă de auto-exploatare în munca depusă. De aceea, trebuie purtate mai multe pălării pentru a atinge rezultatele dorite, pe lângă atribuțiile artistice, adăugându-se și cele administrative, logistice sau chiar financiare.

„Cred că REACTOR e o comunitate, și e o comunitate care s-a axat foarte mult pe oameni.”

El recunoaște că fără munca voluntară și atenția oamenilor care gravitau în jurul spațiului, acesta nu ar mai exista astăzi. Teatrul a construit în jurul lui o comunitate formată din oameni care vin și interacționează de mulți ani cu spectacolele propuse, formând astfel o audiență permanentă și dedicată proiectelor lor.

În 2019, la 5 ani de la deschidere, echipa a organizat o campanie de strângere de fonduri pentru o mașină nouă. Într-un timp foarte scurt, aceștia au reușit să strângă 12.000 de euro pentru noul vehicul, totul printr-un efort al comunității, sperând că multă lume va promova campania. Doru remarcă faptul că nu a fost un demers dificil, întrucât nevoia lor era una reală și foarte bine justificată. Recunoaște de asemenea râzând că în zilele noastre ar fi mult mai grea o strângere de fonduri de acest fel.

„În momentul în care vrei să faci o campanie de crowdfunding cred că trebuie sa fie foarte clar de ce o faci și de ce trebuie să apelezi la public.”

De la provocare la impact

Faptul că au rezistat în toți acești 10 ani în industrie, ne mai spune Doru, este numai una dintre multele realizări ale spațiului REACTOR. Asta îi dă și satisfacție, și validarea că întreg proiectul merge în direcția bună. Anual, proiectele implementate au devenit mai complexe, iar echipa mai unită, cu oameni motivați să ducă viziunea teatrului cât mai departe, încă din primele zile de existență a spațiului. Pentru ei, fiecare an are proiecte de vârf și spectacole reușite, iar toate sunt primite pozitiv de către comunitate, atingând și o audiență națională și chiar internațională.

În cei 10 ani ai proiectului de implicare socială prin teatru, au susținut 78 de producții și peste 1500 de evenimente care și-au adus aportul comunității teatrale. Palmaresul REACTOR include multiple premii și nominalizări la concursuri naționale și nu numai, printre care premiul la categoria „Artele spectacolului” pentru spectacolul „Visul” și pentru proiectul „Zonă de siguranță” în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural în 2023, premiul „Cătălina Buzoianu” oferit de Festivalul de Teatru Piatra Neamț în 2022 și premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal în 2021.

Cu această ocazie, în 27 noiembrie, la Librarium, au lansat și cartea „REACTOR10”, o ilustrare a poveștii și istorii spațiului ce a găzduit sute de spectacole din 2014 și până în prezent. „ […] e ceva ce va rămâne, într-un fel, în istorie, o carte într-o bibliotecă sau mai multe [biblioteci] va exista și peste 100 de ani, sper eu, cu povestea acestui spațiu.” 

View this post on Instagram

A post shared by Reactor de creație și experiment (@reactor.cluj)

Ce urmează?

Viitorul apropiat vine pentru REACTOR cu proiecte care îl entuziasmează pe Doru. În anul ce urmează vor susține un spectacol despre Cluj-Napoca și dezvoltarea orașului în ultimii ani. Tot atunci vor începe și un proiect mai mare ce își propune să ofere stagii de practică pentru studenții actori atât din Cluj-Napoca, cât și din Târgu Mureș. În termen îndelungat, însă, începutul anului 2026 va fi marcat de lansarea unui nou musical care vorbește despre abuzurile din mediul universitar, cu profil vocațional artistic, urmând tematica unei piese mai vechi, „Visul”. Luna aceasta au lansat și melodiile din spectacol pe contul de YouTube REACTOR Cluj ce pot fi găsite aici.

Revenind în sala de teatru, în timpul încheierii dramatice a „Armageddon Rebranded”, un val de emoție acaparează toată sala, când actorii revin pe scenă și fac o ultimă plecăciune în fața publicului. Îndreptați spre tribuna unde eram așezați și la un metru distanță, făceau contact vizual cu fiecare, zâmbind și oglindind parcă admirația purtată de noi pentru ei, un alt detaliu al teatrului independent, atât de intim și totuși atât de universal, pe care l-am remarcat.

Pornind de la o nevoie simplă de a deschide un spațiu, și un vis ambițios, de a aduce o schimbare, povestea REACTOR este și va rămâne una remarcabilă. Activitatea din ultimul deceniu a demonstrat că există o înclinație clară spre teatrul independent, poate prea puțin exploatată în trecut. Însă cu ajutorul resurselor potrivite, spații precum REACTOR devin incubatoare de creație și aduc în prim-plan dileme de natură socială oglindind adesea carențele cu care se confruntă umanitatea.

Doru îndeamnă pe toată lumea să le treacă pragul, întrucât au spectacole destinate oricui este interesat să intre în lumea uneori abstractă, criptică sau satirică a teatrului independent. 

„Totuși, nu e mare șmecherie. E o poartă galbenă. Imediat ce ai trecut [de ea], e o curte frumoasă și oamenii sunt de obicei primitori și relaxați și spectacolele chiar merită.”

Au fost Sebastian Chitul și Sara Simionescu în conversație cu Doru Taloș.
Redactat de Sebastian Chitul.

Imagine de copertă: „Armageddon Rebranded”, foto: Ioana Groza Pop | Sursa: Arhiva REACTOR