Jazz-ul, la originea sa, a fost mereu un teritoriu al improvizației și al explorării, iar la începutul anilor ’70, se afla într-un moment de transformare. Căutând noi teritorii sonore și mijloace de expresie, a apărut o nouă mișcare, una care promitea să îmbine tradiția cu inovația. Un stil care a transformat radical peisajul muzical, aducând împreună improvizația specifică jazz-ului cu energia electrică a rock-ului, complexitatea funk-ului și influențele muzicii electronice.
Jazz fusion-ul nu a reprezentat doar un amestec al unor stiluri muzicale diferite, ci și o mișcare de redefinire a limitelor muzicii. Dar pentru a înțelege ce este această fuziune și ce reprezintă cu adevărat este important să înțelegem contextul istoric și social în care s-a dezvoltat.
Anii 60, schimbările sociale și începuturile fuziunii jazz
Părerile sunt împărțite în ceea ce privește istoria muzicii jazz, dar un lucru este sigur – jazzul își are rădăcinile în New Orleans, unde s-a conturat și dezvoltat în comunitățile afro-americane. Un sunet caracterizat de contopirea culturilor din sudul american. Stilul a continuat să se răspândească, iar în anii 20 acordurile de jazz răsunau nu doar în fiecare colțișor al Statelor Unite, ci și peste hotare.
Odată cu venirea anilor ’60, valorile progresiste au început să ia amploare. Războiul din Vietnam, mișcările pentru drepturile civile, revoluțiile studențești, protestele contra autorității – toate acestea au inspirat promisiunea unor noi libertăți în poporul american, iar aceste schimbări sociale s-au reflectat, așa cum este firesc, și în muzică.
În 1967, după moartea lui John Coltrane, unul dintre cei mai influenți muzicieni de jazz din istorie, revista DownBeat, o publicație dedicată muzicii jazz, a printat următorul titlu: ,,Jazz as We’ve Known It Is Dead”.
Până la sfărșitul anilor ’60, muzicienii de jazz nu apreciau rockul. Îl considerau un stil de muzică mult prea comercial, în timp ce jazzul era sofisticat și complex. Cele două lumi erau pe cât se putea de separate. Întradevăr, în anul 1967, rockul era cea mai ascultată muzică în America, iar sunetul i-a fost rafinat de către muzicieni precum Jimi Hendrix și Cream. Miles Davis, legendarul trompetist de jazz, începuse să vadă în 1965 ceea ce DownBeat susțineau în 1967, și anume faptul că jazzul tradițional nu putea face față nevoilor unui public tranformat de către climatul social al anilor ’60.
[Miles Davis] și-a dat seama devreme că avea loc o schimbare majoră în cultură. Miles nu a vrut să renunțe la forma sa de exprimare jazz, dar voia să comunice cu acel public nou, mai tânăr, un public mai sensibil. Așadar, sunetul și ritmul muzicii sale s-a schimbat. – Chick Corea, pianist pentru Miles Davis
Așadar, la sfârșitul anilor 60, Miles a început să încorporeze elemente electronice în muzica lui – pian electric, chitară electrică, bas electric – și a adoptat ritmuri specifice rockului. Albumele Miles in the Sky și Filles de Kilimanjaro din 1968 au marcat începuturile fuziunii în muzica lui Miles.
Pionierii fuziunii de jazz aveau un aspect în comun – aproape toți erau sau fuseseră la un moment dat colaboratorii lui Miles Davis. Larry Coryell, supranumit ,,the godfather of jazz fusion”, împreună cu John McLaughlin au fost doi dintre chitariștii care au pus bazele jazzului electric. Larry Coryell a înființat în 1966 trupa The Free Spirits – prima trupă de jazz-rock. În anul 1969, Miles Davis lansează albumul Bitches Brew, un proiect influențat de albumul Are You Experienced? al legendarului Jimi Hendrix, în care a încorporat tehnici de post-producție folosite în muzica rock, cum ar fi overdubbing (sau layering) și looping. Astfel, albumul lui Davis a impus o nouă direcție în industria jazzului. În anii 70 apar grupuri de jazz fusion precum Mahavishnu Orchestra, o trupă de jazz și rock progresiv fondată de către McLaughlin, Return to Forever, trupa pianistului Chick Corea, și The Headhunters, trupă formată de către Herbie Hancock care fuzionează elementele muzicii jazz, rock și funk.
Caracteristicile fuziunii
Tony Williams, toboșar pentru Miles Davis și unul dintre pionierii fuziunii jaz, a spus astfel: „Am vrut să creez o atmosferă diferită față de cea în care fusesem… Ce metodă mai bună de a o face decât să trec la electric?”
Spre deosebire de jazzul tradițional, ca adiție la instrumentele acustice (ex. trompetă, saxofon, pian, bas, tobe), trupele de fuziune folosesc instrumente electrice specifice rockului progresiv. Un aspect pe care acești muzicieni îl aveau în comun era fundamentul lor muzical – conturat în lumea muzici bepop sau modal (stiluri de muzică jazz). Această bază tehnică le-a oferit posibilitatea să inoveze structurile tradiționale și să reinventeze jazzul. Mulți dintre critici și puriști ai jazzului din anii 60 și anii 70 au avut o viziune negativă asupra acestei noi direcții, considerând noile fuziuni dintre stiluri niște încercări mult mai comerciale și diluate a muzicii jazz – cu alte cuvinte, un eșec. Desigur, azi ne este evident că această epocă nu a făcut decât să combine cele mai bune și mai valoroase calități ale muzicii jazz, rock și funk.
Am ales jazz fusion pentru că încercam să devin cel mai bun muzician tehnic – capabil să cânte orice. Pentru mine jazz fusion este cea mai dificilă muzică de cântat. Trebuie să fii atât de priceput cu instrumentul tău. Să cânți cinci tempo-uri în același timp, de exemplu. Am vrut să încerc cea mai dificilă muzică pentru știam că dacă puteam să fac asta, puteam să fac orice. – Randy Jackson
Așadar, putem identifica patru piloni ai stilului de fuziune jazz:
- Instrumentația specifică rock: se remarcă încorporarea instrumentelor electronice, precum sintetizatoare și chitare electrice.
- Ritmurile funk: muzica funk, care a început să se dezvolte pe la mijlocul anilor 60, și-a pus și ea amprenta asupra fuziunii. Muzicienii jazz au preluat ritmurile molipsitoare ale funkului și le-au combinat cu armoniile instrumentației de jazz.
- Improvizația: specifică jazzului, improvizația a continuat să-și păstreze locul de onoare ca fundament al acestui stil muzical.
- Muzica instrumentală: majoritatea trupelor de jazz fusion nu au cântăreți vocaliști, amintind de specificul jazzului bebop.
Jazz fusion contemporan. Ce s-a schimbat?
În ciuda faptului că nu se mai află în prim-planul atenției publicului larg, jazz fusion-ul rămâne un mediu ideal descoperirii și evoluției sonore, unul prin intermediul căruia muzicienii pot experimenta și redefini limitele propriilor creații. Integrarea tehnologiei este unul dintre factorii care influențează cel mai puternic jazz fusion-ul de azi. Avansarea constantă a software-urilor și instrumentelor electronice înseamnă că acest stil se află într-o continuă stare de reinventare și evoluție. Astăzi, putem observa integrarea a mai multor stiluri muzicale și o frecvența tot mai crescută în ceea ce privește colaborările. Basistul Thundercat s-a remarcat prin colaborările realizate cu artiști precum Mac Miller, Kendrick Lamar și Ty Dolla $ign – creând, astfel, o punte între fuziunea jazz și hip-hop-ul mainstream.
Trupe precum GoGo Penguin și BADBADNOTGOOD au optat pentru o abordare tradițională, întorcându-se la sunetul instrumentelor acustice de la începutul fuziunii, o formă de jazz fusion ,,organic” care păstrează, totuși, inovația adusă pe parcursul ultimelor decenii.
Unii dintre cei mai tineri muzicieni de jazz fusion contemporan folosesc muzica ca instrument de protest și rezistență împotriva nedreptăților sociale. Printre aceștia se numără Kamasi Washington și Chief Xian aTunde Adjuah, muzicieni care folosesc jazzul contemporan în scopul combaterii discriminării rasiale.
Din anii 60 până în prezent, jazz fusion-ul a rămas un teren fertil pentru cele mai îndreznețe experimente de natură muzicală. Fie că este vorba despre fuziunea cu tehnologia, cu muzica electronică, sau cu formele de protest social, acest stil muzical este o expresie autentică a creativității nelimitate.
Surse:
- A Brief History of Jazz – Levine music
- The Evolution of Jazz Fusion: How Rock, Funk & Jazz Collided – Sylvia Brooks
- Timeline of African American Music: Jazz Fusion
- What Is Jazz Fusion? – Jazz Observer
- Jazz Fusion Guide: A Brief History of Jazz Fusion – Masterclass
- Jazz fusion – Wikipedia
- Miles Davis – Wikipedia
- Beginner’s Guide to Jazz Fusion – Off Beat