Jazz-ul a fost întotdeauna un gen muzical în continuă transformare și a dat naștere unor albume care au marcat evoluția culturii muzicale. Am realizat acest articol conform unui clasament realizat de Rolling Stone care include unele dintre cele mai influente și apreciate lucrări din istoria jazz-ului. Ele au redefinit limitele muzicii și au devenit, de asemenea, surse de inspirație pentru generații întregi de artiști. De la improvizațiile inovatoare ale marilor maeștri, la sunetele ce au capturat esența unei ere, aceste albume reprezintă nu doar o colecție de piese muzicale, ci și o oglindă a istoriei sociale și culturale a vremurilor în care au fost create.

Frank Sinatra, ‘In the Wee Small Hours’ (1955)

Albumul este cunoscut pentru conceptul său inovator, fiind printre primele încercări ale unui artist de a explora aceeași temă pe parcursul mai multor melodii. Piesele relevă sentimentul unei „dragoste pierdute”, atmosfera transformându-se într-una introspectivă. A fost numit de cunoscători și „albumul Ava”, deoarece toate piesele fac referire la eșecul căsniciei sale cu Ava Gardner.

Totuși, ceea ce face In the Wee Small Hours atât de special este curajul lui Frank Sinatra de a demonta mitul că bărbații nu pot fi vulnerabili. Marile personalități americane s-au alăturat întotdeauna celor care au depășit limite. Însă printr-o fuziune de sinceritate și emoție, artistul a reușit să depășească granițele culturale și artistice ale unui sentiment atât de personal, însă deosebit de comun.

Salvează albumul pe Spotify aici.

John Coltrane, „Giant Steps” (1960)

Călătoria lui Coltrane prin industria jazz-ului a fost una „personală și spirituală”, cum o descrie best of jazz. A cântat alături de mulți dintre marii muzicieni ai perioadei, însă, deși era respectat pentru stilul său uimitor de fluid, nu și-a găsit cu adevărat propriul drum până la Giant Steps, primul album compus în întregime din piesele sale.

Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale albumului este modul în care artistul reușește să îmbine ideile sale muzicale într-o interpretare spontană și imprevizibilă. Coltrane reușit să își asume riscuri adesea evitate de muzicienii de jazz din acea perioadă. Această deschidere de a explora sunete și idei noi a fost și motivul pentru care Giant Steps este și va rămâne un clasic atemporal.

Ascultă albumul întreg aici.

Steely Dan, „Can’t Buy a Thrill” (1972)

Nimeni nu se așteaptă la perfecțiune din partea unui album de debut, însă Can’t Buy a Thrill reușește să demonstreze contrariul prin prospețimea și potențialul de care a dat dovadă încă din primele săptămâni după lansare.

Fiecare melodie este construită cu acorduri atent alese și susținute de versuri criptice, o trăsătură distinctivă pentru creațiile lui Steely Dan. Totuși, ceea ce este cu adevărat remarcabil este felul în care se diferențiază de albumele lor ulterioare. Albumul întruchipează idealul tipic american al anilor ’70, în ritmuri de jazz și rock, conturat cu ajutorul versurilor ironice și pline de energie.

Salvează albumul pe Spotify aici.

Miles Davis, „Bitches Brew” (1970)

După lansarea In A Silent Way, la sfârșitul anilor ‘60, într-o notă tipică jazz rock, Miles Davis a ales să abordeze un stil complet avangardist în crearea albumului Beaches Brew, unul unic în industrie.

Albumul a introdus o nouă formă de interpretare a jazz-ului, fiind realizat prin combinația de instrumente electronice, clape, chitare, bas, instrumente de percuție precum conga și shaker, și alte sunete spontane, cum ar fi țipetele înalte ale lui Miles. Bitches Brew se remarcă astfel prin spiritul liber și inovator, cu ajutorul căruia grupul solistului ajunge să implementeze și să aducă la viață în lumea jazz-ului conceptul de Groove.

Ascultă albumul întreg pe Spotify aici.

John Coltrane, „A Love Supreme” (1965)

Înregistrat cu cei care au ajuns mai târziu să devină cvartetul său clasic, Coltrane își exprimă muzical credința față de Dumnezeu prin albumul A Love Supreme. „Este sunetul unui om care își lasă sufletul dezvăluit.” susține Pitchfok. Piesele sunt structurate după o suită și interpretate ca o laudă adusă lui Dumnezeu, cu un puternic impact emoțional atât pentru artist cât și pentru ascultători. 

Albumul este structurat în patru părți, fiecare cu o progresie tematică. Acknowledgement marchează trezirea la viața spirituală din întunericul lumii, iar Resolution reprezintă dedicarea necesară pentru descoperirea drumului către înțelegerea spirituală. Aceasta este analizată în profunzime în Pursuance, iar ultima parte Psalm descrie sentimentul smereniei.

Vezi toate piesele aici.

Steely Dan, „Aja” (1977)

În crearea albumului Aja, Steely Dan reușesc să îmbine atât de armonios elementele muzicale, încât este greu de identificat proveniența fiecărui gen (fusion, R&B, soul, disco, simfonic) explorat și reimaginat. De aceea, ascultătorii tind să treacă cu vederea peste îndrăzneala versurilor, atipică timpurilor lor.

Aja este al șaselea album al trupei Steely Dan, lansat în 1977. „Fiind dominat de un stil muzical dezorientat și agitat, acesta se simte în unele privințe mai curajos și plin de speranță decât multe alte albume de acest fel”, descrie Pitchfork într-o recenzie. Membrii trupei au declarat ulterior că piesa este despre miticul eșec al unui muzician profesionist: cum poate părea glorios din afară și cât de epuizant este, de fapt, întregul proces de a rămâne în vârf.

Salvează albumul aici.

Miles Davis, „Kind of Blue” (1959)

Lansată în 1959 și aclamată ca fiind cel mai bun album de jazz din istorie, cea mai cunoscută creație a lui Miles Davis, Kind of Blue, își păstrează locul de onoare în rândul albumelor consacrate. Această rezistență în fața timpului adaugă o aură de mister și un farmec aparte tuturor pieselor.

Un aspect spectaculos al Kind of Blue este chiar versatilitatea sa. Poate fi studiat ca o operă de artă de către cunoscătorii de jazz și analizat notă cu notă, dar și savurat ca muzică de fundal pentru cei mai puțin familiarizați cu genul. Înregistrat live în decursul a două zile din anii ‘50 de un grup de muzicieni tineri care au devenit rapid legende ale jazz-ului, acest album este un punct de pornire excelent pentru oricine nu știe cum să abordeze sau să înțeleagă genul, dar și un clasic pentru cunoscătorii din domeniu.

Ascultă tot albumul aici.

Imaginea de copertă: Jon Feingersh – Blend Images