Pasiune. Motivație. Regăsire. Echilibru. Acestea sunt cuvintele care descriu cel mai bine povestea Marei. Mara Bălăiță este o tânără de 21 de ani care și-a dedicat 14 ani din viață baletului. De la prima lecție de balet și până astăzi când este instructoare, Mara le-a trăit pe toate: spectacole, concursuri naționale, un liceu de coregrafie, momente în care a simțit că nu mai poate, o pandemie care i-a pus pe pauză viața cu care era obișnuită, regăsirea pasiunii pentru dans și într-un final, decizia de a împărtăși cu un public larg arta baletului, prin organizarea unui festival internațional de coregrafie.
Mara a început să ia lecții de balet de la vârsta de 5 ani. Cum și-a descoperit pasiunea pentru această artă? E simplu – uitându-se la televizor, ca orice copil de vârsta ei, a descoperit desenul animat Angelina Balerina și a fost pur și simplu fascinată. După multe rugăminți, mama ei s-a lăsat convinsă să o înscrie. A început ușor, cu câte două lecții de dans pe săptămână, dar lucrurile au devenit din ce în ce mai serioase pe măsură ce creștea. A încercat și alte activități, precum handbalul sau atletismul în gimnaziu, însă, pe parcurs, a apărut o mică problemă. Aceste activități pe care le făcea în paralel cu baletul îi puneau în pericol cariera de balerină pentru că îi dezvoltau alte grupe de mușchi și risca să se accidenteze, ceea ce ar fi putut să-i afecteze capacitatea de a dansa. Nici profesoara ei nu era prea entuziasmată de faptul că se concentra și pe alte activități, fapt care a descurajat-o pe Mara. Atunci a trebuit să ia prima decizie importantă.
Cred că acela a fost momentul în care am renunțat la toate celelalte activități pe care le făceam și m-am focusat doar pe balet.
În clasa a V-a, a început să urmeze un liceu de coregrafie. Dintr-o dată, nu mai era o joacă. Nu mai era doar un copil care se bucura de muzică și dans, era o dansatoare care trebuia să învețe pași, tehnică și să transmită ceva prin prestația ei. În fiecare zi, de luni până vineri, uneori și sâmbăta, Mara avea antrenamente de câte 3-4 ore, antrenamente care o pregăteau pentru viitorul ei. Nu a durat mult până când a început să participe la concursuri naționale și internaționale, în țări precum Croația sau Italia, care i-au dat ocazia să observe modul în care se raportează diferite țări la conceptul de competiție. La noi în țară mereu a simțit o rivalitate între orașe și dansatori, o competiție care era, de cele mai multe ori, toxică. În alte țări era prezentă competiția – așa cum este și firesc – dar oamenii se concentrau mai întâi pe ce avea fiecare de făcut, iar mai apoi se îngrijorau de performanțele celorlalți. Antrenamentele intense, competiția dintre ea și ceilalți dansatori și presiunea concursurilor au început să aibă un efect negativ asupra Marei. A resimțit pentru prima dată stresul și, fiind încă mică, nu știa cum să îl gestioneze.
Susținerea din culise
Un mare ajutor au fost părinții ei care i-au fost aproape încă de la primele ore de balet. Mergeau la toate spectacolele și concursurile, iar mama ei era atât fanul numărul unu, cât și cel mai mare critic. O ajuta încă de la început să se pregătească pentru spectacole, dar era acolo pentru ea și când venea acasă și se plângea de toate lucrurile care i se întâmplau. O susținea și o asigura mereu că poate renunța în orice moment, dacă simte că nu mai poate, însă o lăsa pe Mara să ia propriile decizii.
Acasă nu era singurul loc în care găsea ajutor. Deși exista o competiție între ele, colegele i-au fost mereu aproape. Se antrenau împreună, dansau pe aceeași scenă, se plângeau de aceleași lucruri, iar asta le-a ajutat să se deschidă una față de alta și să se sprijine. Pe măsură ce a crescut, Mara a reușit să se apropie mai mult și de profesoara ei. Aceasta, crescută la rândul său într-un mediu strict, nu a reușit întotdeauna să o sprijine așa cum și-ar fi dorit, lucru care o frustra pe Mara. Deși a îndrumat-o mult, profesoara trebuia să fie exigentă pentru a-i oferi educația necesară. De la ea a învățat ce înseamnă disciplina, punctualitatea și prezența scenică. Relația lor s-a schimbat în clasa a XII-a când cele două au început să se înțeleagă mai bine una pe cealaltă.
Și acum pot să o sun și să îi zic absolut orice chiar și din alte domenii sau despre alte probleme, nu doar legate de balet.
Momentul decisiv
În timpul liceului, Mara își petrecea majoritatea timpului la diferite concursuri, workshop-uri sau ateliere, iar când nu participa la astfel de evenimente, era în sala de antrenament, pregătindu-se pentru următoarea deplasare. Fireşte, a avut momente în care nu mai era atât de entuziasmată de anumite dansuri sau de antrenamente, pentru că, până la urmă, auzise muzica respectivă și executase aceeași paşi de zeci de ori. Cu toate acestea, când simțea că nu mai poate, alegea să se concentreze pe un element sau să privească reprezentația artistică dintr-un alt unghi pentru a putea transmite publicului mesajul dorit.
Viața intensă pe care o știa și care se derula foarte repede în fața ochilor ei a fost brusc pusă pe pauză. Pandemia din anul 2020 a forțat-o pe Mara să își schimbe rutina zilnică. Dintr-o dată, sala de antrenament și scena de la teatru s-au mutat la ea în cameră. Situația era foarte incertă, deoarece nimeni nu știa când o să se termine pandemia, așa că Mara a fost nevoită să-și regândească viața. A început să-și facă propria rutină. A descoperit că poate să se miște când vrea ea și să-și exploreze propriul ritm și stil de dans. Toate aceste schimbări au dus la decizia finală: să nu urmeze cariera pentru care se pregătise mai bine de jumătate din viața ei, ci să aleagă alt domeniu, baletul urmând să rămână doar o pasiune. Chiar dacă a ales să renunțe la cariera de balerină, odată întoarsă la școală și-a dat toată silința să termine liceul cu bine și să-și ia atestatul.
Cea mai mare realizare
Deși a dansat în zeci de spectacole și a participat la numeroase concursuri unde a fost premiată, momentul de care este cel mai mândră și în care s-a simțit cu adevărat împlinită pe scenă a fost spectacolul de atestat. Ultimul an de liceu a venit la pachet cu multe pregătiri. La sfârșitul acelui an, Mara trebuia să susțină examenul de atestat, bacalaureatul și admiterea la facultate. Și-a dat toată silința să se pregătească cât mai bine pentru toate, ba chiar a decis să se implice în organizarea spectacolului.
Pentru acest examen trebuia să pregătească și un duet, una dintre cele mai complexe reprezentații din balet. Pentru un duet nu este suficient doar să execuți pașii corecți, este nevoie de o conexiune puternică între cei doi parteneri de dans pentru a putea transmite emoție publicului. Norocul Marei a fost că a dansat cu partenerul ei, un coleg care i-a fost alături pe scenă pe tot parcursul liceului. Relația strânsă de prietenie pe care au reușit să o lege în toți acești ani a fost clădită pe pasiunea și dragostea pentru această artă. Trupurile și sufletele lor erau în armonie pe scenă și reușeau să se conecteze pentru a putea transmite emoție prin dans și expresie.
Este o relație bazată pe frumosul artei și ce vrei să transmiți prin ea, și mi se pare o relație interumană foarte pură.
După multe pregătiri a venit și ziua mult așteptată. Dansurile erau pregătite, pașii învățați, sala de teatru aranjată iar scaunele din sală îi așteptau pe prietenii și membri familiei dansatorilor. La terminarea reprezentațiilor toți balerinii au ieșit în fața publicului pentru o ultimă plecăciune în semn de mulțumire. Înconjurată de colegi, de profesoara care i-a fost alături pe parcursul liceului și de florile primite de la spectatori, Mara a simțit un singur lucru: bucurie.
Sufletul meu era în sfârșit împăcat și a fost o chestie foarte personală și intimă care o să-mi rămână mereu în inimă.
Dincolo de standarde
Susținerea atestatului a marcat și începutul călătoriei spre redescoperirea de sine. Anul în care a luat o pauză de la dans a fost unul plin de revelații și momente de învățare. Cel mai greu i-a fost să se despartă de rutina zilnică pe care o avea. După 14 ani în care și-a sacrificat copilăria pentru dans, Mara a trebuit să descopere cine este, fără cea mai mare parte din sine. Conceptul de relaxare îi era puțin străin, nefiind obișnuită cu perioadele lungi în care nu avea nimic de făcut. Încet, a început să descopere și alte hobby-uri și interese.
O altă provocare a fost să se obișnuiască cu schimbările fizice prin care trecea. Toată musculatura pe care o dezvoltase în acești ani de dans trebuia întreținută, însă nu știa dacă era posibil fără antrenamentele ei obișnuite. Mediul în care a crescut nu a fost neapărat unul prietenos din punct de vedere al așteptărilor legate de aspectul fizic, iar acest lucru i-a afectat puternic imaginea de sine. Standardele impuse de industrie și mentalitatea colectivă au dus-o pe Mara într-un punct în care nu mai punea sănătatea pe primul loc, ci aspectul fizic. În momentul în care s-a rupt de acel mediu a înțeles că trebuie să își refacă alimentația și să aibă grijă de ea și de corpul ei. Ce a ajutat-o foarte mult a fost să realizeze că, în acel moment, era un om normal, cu o viață normală, nu mai era o balerină supusă unor anumite norme. Cu timpul, a învățat să găsească un echilibru și să-și refacă atât alimentația cât și relația cu propria imagine.
OM Centru Coregrafic
Chiar dacă începuse să se obișnuiască cu noul stil de viață, Mara simțea că îi lipsește ceva. Îi era atât de dor de scenă, de antrenamente și de prietenul ei cel mai vechi, dansul, încât a decis să revină și a luat legătura cu Oana Mureșan, o coregrafă din Cluj-Napoca. Au început să colaboreze pe partea de dans contemporan, stil care nu îi era străin Marei deoarece mai avusese contact cu el și în liceu. După anul de pauză pe care îl luase, nu se mai regăsea în stilul clasic, iar, având experiențe anterioare, a ajuns la concluzia că acest stil îi poate oferi libertatea de care avea nevoie.
Cu toate că era decisă să se întoarcă în lumea dansului, în viața ei a apărut o nouă oportunitate: propunerea de a petrece un semestru în Danemarca. Astfel, în fața Marei se afla din nou o decizie importantă. Înainte de a lua o hotărâre, a avut o discuție cu Oana care a asigurat-o că plecarea ei nu înseamnă și oprirea colaborării dintre ele. Încurajată de aceasta, a realizat că nu are cum să rateze o “experiență unică în viață” și a decis să plece. Chiar dacă sună clișeic, Mara consideră că nu ar fi persoana care este astăzi fără această experiență. Oamenii pe care i-a întâlnit au ajutat-o să vadă viața dintr-o altă perspectivă și să descopere lucruri noi despre ea.
După ce s-a întors în țară, a reluat imediat colaborarea cu Oana. Sub îndrumarea ei și alături de alți colegi, a organizat prima ediție a festivalului internațional de coregrafie OM – Transilvania International Dance Festival, în Cluj-Napoca. Evenimentul a reunit companii din Franța, Elveția și București, care au oferit publicului o varietate de activități: spectacole de dans, ateliere, discuții cu artiști, expoziții și proiecții de filme.
Îmi place că le-am încercat pe amândouă și cred că asta încerc în punctul ăsta al vieții mele, să găsesc un echilibru și să le îmbin. Prin festivalul ăsta simt că am făcut asta, așa, cât de cât.
Din luna noiembrie, Mara a început să fie și instructor de balet la OM Centru Coregrafic. Acest rol a adus o nouă perspectivă în viața ei. Este fascinată de modul în care se raportează amatorii la arta baletului. Ei nu se concentrează neapărat pe corectitudinea executării ci mai mult pe emoția pe care o simt în momentul în care aud muzica și încep să danseze. Încercând să îi învețe pe ei și-a amintit că esența baletului este, de fapt, asta: bucuria de a simți muzica și de a dansa.
Despre perfecțiune și sfaturi pentru cei la început de drum
Cea mai mare lecție pe care a învățat-o în tot parcursul ei este că perfecțiunea nu există. Este o noțiune fabricată de fiecare dintre noi, iar dorința de a ajunge la ceva intangibil ne poate descuraja. A învățat să se concentreze pe lucrurile mici și să facă pași mărunți pentru a-și atinge scopurile. Este important să ai un obiectiv clar și să te îndrepți spre el cu răbdare, fără a pune presiune pe tine.
Trebuie să ai un scop în tot ce-ți propui, asta am învățat foarte mult din balet pe lângă toată disciplina și tot ce ține de această artă. Trebuie să încerci să fii cea mai bună versiune a ta, nu a celor din jurul tău. Pur și simplu să fii tu împăcat cu ce realizezi.
Dacă ești la început sau pur și simplu vrei să participi la câteva ore de balet, nu ar trebui să pui presiune pe tine. Arta baletului nu se rezumă doar la pași executați perfect sau la spectacole grandioase pe scenă. Dacă ești pasionat și vrei să explorezi dansul clasic, ai multe de învățat, chiar dacă nu vei ajunge la un nivel de performanță. Te poți bucura de muzică într-un mod diferit, îți poți îmbunătăți postura și mersul și vei învăța ce înseamnă disciplina. Nu trebuie să fii profesionist pentru a te bucura de această lume.
E foarte fain să te poți conecta cu arta asta la alt nivel și să uiți puțin de toate – să evadezi din realitate și să te conectezi la corpul și la mintea ta.
Au fost Bianca Pîrcălăbescu și Roxana Papp în conversație cu Mara Bălăiță.