Ca multe alte lucruri, lutul și ceramica au fost descoperite întâmplător. Încă din antichitate, oamenii cărau apă în coșuri împletite. Particulele de argilă se amestecau cu apa în care se aflau și formau o pastă care se întărea la soare. Astfel, oamenii au realizat că acest material poate fi folosit pentru a crea obiecte de sine stătătoare.
Primele obiecte de ceramică
Cel mai vechi obiect de lut datează încă din perioada 30.000-25.000 î.e.n („înaintea erei noastre”). Este o figurină de tip Venus, mai exact, o statuetă a unei femei numită Venus din Dolní Věstonice. Aceasta a fost găsită în bazinul Morav de la sud de Brno, Republica Cehă. Tot aici au fost găsite și sute de figurine reprezentând animale din epoca de gheață.
Primele obiecte de ceramică au apărut mii de ani mai târziu în partea de est a Asiei. Primele fragmente de vase au fost găsite în peștera Xianrendong din China, iar acestea datează din perioada 18.000-17.000 î.e.n.. Arheologii presupun că arta olăritului s-a răspândit din China în Japonia și regiunea de est a Rusiei, aceștia găsind artefacte de pe la 14.000 î.e.n. în regiunile respective.
Folosirea obiectelor de ceramică a crescut dramatic în neolitic odată cu dezvoltarea agriculturii. Începând din anul 9.000 î.e.n. au început să fie folosite ca recipiente pentru apă și mâncare, dar au fost create și obiecte de decor sau cărămizi și plăci de gresie. Pe atunci, uscarea / arderea obiectelor se realiza fie la soare, fie în cuptoare rudimentare săpate în pământ la temperaturi joase (sub 1000 °C).
Descoperiri importante
Prima inovație în olărit a fost inventarea roții în 3.500 î.e.n.. Atunci a fost construită și prima roată a olarului, care permitea crearea de obiecte sferice. Acest lucru a ajutat la crearea mai ușoară a vaselor pentru depozitat sau a veselei, dar a încurajat și crearea de obiecte decorative. În timp, lumea a început să vadă obiectele de ceramică nu doar ca pe ceva practic care le ușurează viața de zi cu zi, dar și ca pe niște piese de artă. Astfel, articolele realizate au început să fie pictate cu diferiți pigmenți.
China a avut un rol important în dezvoltarea industriei ceramice. Aici a fost inventat primul cuptor de ars ceramică care atingea temperaturi de la 1,260 la 1,300 grade Celsius, un progres față de cuptoarele rudimentare. Cu ajutorul acestor cuptoare a fost dezvoltată în anul 600 e.n. (era noastră) și prima formă de porțelan prin arderea lutului kaolin. Drumul mătăsii a facilitat răspândirea ceramicii din China în țările Islamice și mai apoi în Europa. Odată cu răspândirea ceramicii în lume, fiecare regiune a început să-și dezvolte propriul stil de a modela lutul și de a decora obiectele.
O altă inovație în ceea ce privește ceramica a fost dezvoltarea tehnicii de glazurare. Aceasta tehnică a apărut în China în perioada Dinastiei Han (206 î.e.n.–220 e.n.) și le oferea obiectelor o nuanță subtilă de verde și o suprafață care părea crăpată. Cu toate acestea, tehnica glazurării a fost perfecționată de olarii islamiști din perioada de Aur a Islamului. Aceștia au dezvoltat o nouă tehnică și anume aplicarea de oxizi metalici care după ardere aveau un aspect iridescent care amintea de metalele prețioase. Această glazură a fost folosită atât pentru obiectele uzuale cât și pentru faianța de pe clădiri.
Ceramica în Europa
Începând cu secolul XVI, în Europa s-au dezvoltat noi tipuri de porțelan. Prima încercare de a produce porțelan a fost de fapt o replicare a porțelanului chinezesc și a fost un porțelan fin și a fost numit porțelan Medici. Cea mai importantă producție de porțelan fin a fost realizată în anul 1702 în Saint-Cloud, Franța. Ducele de Bourbon a deschis de-a lungul secolului XVIII mai multe fabrici care produceau porțelan Chantilly. Acesta a devenit unul dintre cele mai apreciate tipuri de porțelan din Europa.
În perioada Renașterii, deținerea de porțelan a devenit o normalitate în casele familiilor bogate ale Europei. Tot în această perioadă au fost construite multe fabrici de ceramică în diferite părți ale continentului, fabrici care se află în funcțiune și astăzi. Cele mai cunoscute fabrici erau cele din Delft (Țările de Jos) și Staffordshire, Wedgwood și Spode (Anglia).
Ceramica astăzi
După industrializare, artiștii ceramiști au început să își deschidă studiouri de ceramică pentru a putea crea obiecte unice și lucrate manual, luptându-se astfel cu producția în masă a obiectelor de ceramică. În ultimii ani, industria ceramică a început să se concentreze mai mult pe sustenabilitate și pe funcționalitate. Acum, obiectele create manual de ceramiști sunt mai apreciate de populație, deoarece fiecare vas este unic și este văzut ca o mică piesă de artă.
Chiar dacă această industrie s-a întors la origini și artiștii ceramiști produc obiectele manual, asta nu înseamnă că nu mai este loc de inovație. Jonathan Keep, un artist din Anglia, este unul dintre pionierii în dezvoltarea printării 3D a ceramicii. Acesta și-a petrecut ultimii 11 ani încercând să adapteze vechiul meșteșug al olăritului la tehnologiile contemporane.
Așadar, ceramica a parcurs un drum lung de la descoperirea accidentală a lutului până la transformarea sa în formă de artă și industrializare. Evoluând de la primele obiecte funcționale din Antichitate la piese decorative complexe și porțelanuri rafinate din Europa Renașterii, ceramica a reușit să îmbine tradiția cu inovația continuă. Astăzi, acest meșteșug revine la valorile sale de bază – unicitatea și lucrul manual – chiar dacă integrează și tehnologiile moderne precum imprimarea 3D.
Imagine de copertă: Scott O’Neill, Pexels